CURS NR 13
FRUCTUL
Morfologia fructului
n Provine de obicei prin transformarea
ovarului
•
Ovar
monocarpelar → fructe simple
•
Ovar
pluricarpelar (policarpelar) → cu carpele concrescute - fructe
simple
→ carpele libere
(apocarpice) – fructe multiple
n La formarea fructului poate
participa nu doar ovarul, ci si alte elemente ale florii:
–
uneori ovarul este concrescut cu receptaculul floral, acesta luand parte la
formarea fructului
(ex: mar,
para)
–
alteori receptaculul se poate dezvolta peste fructul propriu-zis alcatuind
un invelis al acestuia
(ex: maces)
–
uneori iau parte si invelisurile florale (ex:dud) sau chiar axa
inflorescentei impreuna cu invelisurile florale (ex: ananas)
n Functie de aceste caracteristici => prima forma de clasificare a
fructelor:
•
FRUCTE SIMPLE (ovar monocarpelar sau pluricarpelar concrescut)
•
FRUCTE MULTIPLE (gineceu pluricarpelar concrescut)
•
FRUCTELE COMPUSE SI CELE
FALSE rezulta din concresterea ovarului cu alte elemente florale
sau chiar ale inflorescentei
n Alte criterii de clasificare:
–
Dupa consistenta
–
Daca se deschid sau nu la maturitate (dehiscenta)
•
I. FRUCTE CARNOASE INDEHISCENTE
•
II. FRUCTE CARNOASE DEHISCENTE
•
III. FRUCTE USCATE INDEHISCENTE
•
IV. FRUCTE USCATE DEHISCENTE
I. FRUCTE CARNOASE
INDEHISCENTE
n au pericarpul carnos si nu se deschid la maturitate
1. Baca (boaba) – seminte intr-o masa
carnoasa
Ex: Vitis
vinifera (vita de vie), Atropa belladonna (matraguna), Vaccinium myrtillus
(afin), Convallaria majalis n (lacramioara), Strychnos
nux-vomica (turta lupului), Solanum lycopersicum (tomate, patlagea, rosii)
–
de la baca tipica deriva o serie de variante:
·
Melonida – la suprafata – coaja mai tare, apoi tot
restul fructului e carnos, suculent si prezinta seminte imprastiate in masa ei
Ex: Citrullus
vulgaris (pepene verde, lubenita, harbuz), Cucumis sativus (castravete),
Citrullus colocynthis (colocint)
·
Peponida – caracteristic pentru cucurbitacee
o are la suprafata un invelis tare, apoi o pulpa
carnoasa si apoi o zona fibroasa in care se dispun semintele
Ex: Cucurbita
pepo (dovleac), Cucumis melo (pepene galben), Musa paradisiaca (banan)
o Exceptie: fructul citricelor - Hesperida – caracteristica citricelor; pulpa
carnoasa provine din excrescente ale endocarpului membranos (ale epidermei
carpelare interne)
–
Ex: Citrus aurantium, C. limonium
2. Drupa – endocarpul se sclerifica si se transforma
intr-un sambure tare care protejeaza samanta
Ex: Prunus
domestica (prun), Cerasus avium (cires), Amygdalus communis (migdal), Armeniaca
vulgaris (cais)
II. FRUCTE CARNOASE DEHISCENTE
n Fructe ce se deschid la maturitate
Ex: Aesculus hippocastanum (castan salbatic), Juglans regia (nuc),
Impatiens noli-tangere (slabanog)
III. FRUCTE USCATE
INDEHISCENTE
n au pericarp uscat si nu se deschid la maturitate
1. Cariopsa – pericarp pielos concrescut cu samanta
– caracteristica pentru graminee (grau,
orz, ovaz, porumb)
– se confunda adesea cu samanta
2. Achena – pericarpul nu e lipit de samanta,
desfacandu-se usor
Ex:
Helianthus annuus (floarea soarelui), Cannabis sativa (canepa), precum si
fructele de la multe Asteraceae, Cyperaceae
– Fructe de tranzitie – intre cariopsa si
achena
3. Cremocarp – Apiaceae (chimion, anason, fenicul, coriandru) – provin din gineceu bicarpelar, care la maturitate se n desface in 2 fructe
partiale numite mericarpe sustinute de carpofor
4. Samara – varianta de achena la care pericarpul uscat
genereaza un apendice etalat ca o aripa
– Monosamara – o singura
aripa (Ulmus campestris, Fraxinus excelsior)
– Disamara – Acer campestre (jugastru,
artar)
5. Nuca – varianta a achenei
•
pericarpul devine tare, sclerificat
–
Ex: Quercus robur – ghinda, Fagus silvatica – jir, Coryllus avelana (alun)
6. Nucula – varianta a achenei
– dimensiuni mai mici
–pericarpul nu e asa tare sclerificat
Ex: Tilia cordata (tei), Fagopyrum sagittatum (hrisca)
7. Pastaia indehiscenta – fructul unor leguminoase ce nu se deschid la maturitate
Ex:
Ceratonia siliqua (roscove), Arachis hypogaea (alune de pamant, arahide, alune
americane), Glycyrrhiza n glabra (lemn dulce)
8. Lomenta – fruct uscat asemanator cu pastaia, dar e gatuit transversal in mai multe
segmente, fiecare cu cate o n n samanta
Ex: Raphanus raphanistrum (ridiche salbatica)
IV. FRUCTE USCATE DEHISCENTE
n cele mai raspandite, aspectul morfologic si mecanismul de deschidere
variind foarte mult
1. Pastaia dehiscenta – caracteristica pentru majoritatea leguminosalelor
–
provine dintr-un ovar unicarpelar, cu ovule dispuse marginal si parietal
–
se deschide de-a lungul a 2 linii – a sudurii carpelelor si a nervurii
mediane => 2 valve
–
semintele se insera pe peretele fructului
Ex: Phaseolus vulgaris, Cytisus laburnum, Robinia pseudacacia
2. Folicula – se deschide de-a lungul unei singure linii – aceea a sudurii
carpelelor
Ex: unele Ranunculaceae (Delphinium consolida, Helleborus sp., Peonia sp.)
3. Silicva – provine din ovar bicarpelar, cu carpele unite prin marginile lor
–
cu timpul in interior se formeaza un perete despartitor = sept de care se
prind semintele
–
se deschide de jos in sus
Ex: Fam. Brassicaceae – Sinapis alba (mustar), Brassica oleracea (varza),
Cheiranthus cheiri (micsunele ruginite), Erysimum cheiranthoides (micsandre)
4. Silicula dehiscenta – varianta a silicvei
–
caracterizata prin axul transversal care e aproape la fel de mare ca si cel
longitudinal sau chiar mai mare
Ex: Capsella
bursa-pastoris (traista ciobanului), Armoracia rusticana – sin. Cochlearia
armoracia - hrean)
5. Capsula – deriva dintr-un ovar pluricarpelar sincarp
–
are numeroase forme morfologice si variante in legatura cu modul de
deschidere
•
Capsula septicidă – se deschide de-a lungul liniei
de sudură a carpelelor
- brandusa de
toamna (Colchicum autumnale)
•
Capsula loculicidă – deschiderea pe nervura mediană
a carpelelor
-
lalea (Tulipa gesneriana), bumbac (Gossypium herbaceum)
•
Capsula septifraga – deschidere pe linia de sudura
si pe linia mediana a carpelei
-
ricin (Ricinus communis), ciumafaie (Datura stramonium)
•
Capsula poricidă – deschiderea se face prin pori
situaţi sub discul stigmatifer
- mac de
gradina (Papaver somniferum)
•
Capsula cu căpăcel (pixida) – se
deschide printr-un căpăcel
- maselarita
(Hyoscyamus niger), patlagina (Plantago sp.)
Fructe multiple
n grupări de mai multe fructe simple pe acelaşi receptacul
POLIDRUPA – fruct cărnos ce provine din mici drupe reunite pe acelaşi receptacul
conic.
–
zmeur (Rubus idaeus), mur (Rubus caesius)
POLIACHENA – cu receptacul uscat (genul Potentilla), sau cu receptacul ce
devine cărnos Þ fruct fals (fragi, n n n n n nnnnnnnnnnncăpşuni)
POLINUCULA – multe Ranunculaceae (piciorul cocoşului)
POLIFOLICULA – unele Ranunculaceae (spanz)
Fructe compuse
CONUL (STROBILUL)
– la constituirea lui participă şi bracteele
- hamei
(Humulus lupulus)
SOROZA – participă şi
învelişurile florale - dud (Morus alba) sau si axa inflorescenţei (ananas)
SICONA – participă şi receptaculul floral, care se închide în formă de burduf –
smochin (Ficus carica)
GLOMERULUL – fructele (nucule) rămân închise în învelişurile bracteale lignificate
- Chenopodiaceae: sfecla (Beta vulgaris)
Fructe false
n nu se dezvoltă din ovar, ci din alte elemente florale
GALBULA – caracteristic pentru ienupăr (Juniperus communis – o Gimnosperma
din familia Cupressaceae)
–provine din 3 solzi care se unesc intre ei
si devin carnosi
BOABA FALSĂ – fructul de la maces (Rosa canina), la care receptaculul floral da
nastere unui fruct fals, ca o urna n n n care inchide in
interiorul ei adevaratele fructe
POAMA – măr, păr, gutui
– la alcatuirea sa ia parte pe
langa ovar si receptaculul floral
Anatomia fructului
n Urmareste in mare structura anatomica a peretelui carpelar
n partea principala = PERICARPUL care se diferentiaza in EPICARP, MEZOCARP,
ENDOCARP
n Dintre acestea, epicarpul si endocarpul raman subtiri, iar mezocarpul se
dezvolta mult, acumuland substante de rezerva si constituind, la majoritatea
fructelor comestibile, partea carnoasa a lor
n Exceptie de la regula => fructele de citrice
·
endocarpul membranos da nastere unor excrescente, cu
aspectul unor mici burdufuri in care se acumuleaza substante de rezerva, ele
devenind carnoase si constituind partea comestibila a fructului
·
pericarpul acestor fructe (coaja) e gros
·
mezocarpul se diferentiaza in doua parenchimuri:
o albedo = tesut intern, lacunos, de culoare alba
o flavedo = tesut extern, compact, in care sunt incluse
buzunare secretoare de ulei volatil
n suprafata fructului e acoperita de epiderma
n la alte fructe suprafata e acoperita de un invelis pielos (periderm),
lucios sau mat, datorita unui strat de ceara (ex: mar, para, pruna)
n peridermul poate avea formatiuni anexe (aripi, carlige, ghimpi) cu rol in
diseminarea fructului
CURS NR 14
SAMANTA
•
provine din transformarea ovului, după ce a avut loc fecundarea
•
poate fi închisă în fruct (Angiospermae) sau libera (Gymnospermae)
•
plante ce
formeaza samanta in ciclu de dezvoltare ontogenetica – spermatofite
Morfologia seminţei
•
forma şi mărimea variază mult de la o plantă la alta Þ caracter de specificitate
•
Ex:
-
samanta de Brassica alba – aproape sferică (diametrul = 1
mm)
-
in – formă oval acuminata si aplatizata,mai mare, lucioasă
-
fasole (Phaseolus vurlgaris) şi ricin (Ricinus communis)
– reniformă (ax longitudinal = 1 cm, iar axul transversal mai mic)
-
mazăre – aproape sferice (diametrul = 0,5 cm)
•
mărimea seminţelor depinde de specie, factorii de mediu, dar şi de nr. de
seminţe pe care le conţine fructul:
•
Ex:
-
orhidee - seminţe numeroase (polisperme) si foarte mici (microsperme)
-
palmieri – până la 8 kg greutate (Lodoicea)
- la
unele plante (Poaceae, Asteraceae) – in fruct – o singura samanta
(fructe monosperme)
Anatomia semintei
•
Tipic pentru o samanta este alcatuirea din: embrion, endosperm si tegument
seminal
I. EMBRIONUL – din
diviziunea oului – dupa fecundare => 2 celule suprapuse → proembrionul –
reprezinta de fapt primul stadiu al embrionului propriu-zis
•
Diferentierea proembrionului:
- DICOTILEDONATAE (MAGNOLIIDAE)
•
In acest caz la extremitatea proembrionului incepe sa se diferentieze un
sant → imparte suprafata proembrionului in 2 proeminente simetrice → acesta
reprezinta punctul de plecare in formarea celor 2 cotiledoane
- MONOCOTILEDONATAE (LILIIDAE)
•
Cele 2 proembrioane nu se dezvolta simetric – unul se dezvolta mai mult,
iar celalalt se atrofiaza => un cotiledon
•
Sunt cazuri cand apar chiar si mai mult de 2 cotiledoane (Gimnosperme :
10-15 cotiledoane), deci in evolutia filogenetica a plantelor tranzitia de la
mai multe cotiledoane la mai putine (2), apoi unul singur.
•
La dicotiledonate intre cele 2 proeminente se diferentiaza un masiv de
celule – reprezinta punctul de plecare in formarea mugurasului (gemulei), apoi
se formeaza axa epicotila a embrionului – se continua cu axa hipocotila →
radicula embrionului
II. ENDOSPERMUL – se formeaza din diviziunea celulei triploide = zigot accesoriu (rezultat
al fecundarii nucleului secundar al sacului embrionar cu unul din nucleii
spermatici)
•
Zigotul accesoriu se divide in 2 celule diploide => mai multi nuclei
care nu sunt separati prin membrane – are loc o crestere in volum a sacului
embrionar, nucleii acestia raspandindu-se in toata masa sacului embrionar =>
apare astfel un aspect laptos al sacului embrionar bogat in substante de
rezerva (glucide, proteine si lipide) = forma de tranzitie catre endospermul
definitiv; ex: la graminee – “bob in lapte”
•
In timp se formeaza membrane (pereti celulari) intre nucleii periferici mai
intai, apoi progreseaza catre centru – endosperm cu o structura celulara
diferentiata
•
La unele plante se pastreaza endospermul “in lapte”
•
Ex: nucile de cocos (portiune centrala laptoasa = laptele de cocos
comestibil) si portiunea sferica solida
Uneori in dezvoltarea semintei
pot aparea diferite situatii
•
endospermul este consumat complet de catre embrion (in dezvoltare)
•
functie de acest criteriu – seminte: albuminate (contin endosperm)
si exalbuminate (lipsite de endosperm)
•
Exista posibilitatea ca si tesutul nucelar (nucela) sa persiste ca tesut
trofic in constitutia semintelor = seminte cu perisperm
Dependent de substanta de rezerva acumulata:
•
seminte cu endosperm oleaginos: in, canepa, ricin, floarea soarelui,
susan, soia
•
seminte cu endosperm amidonos (graminee)
•
seminte cu endosperm carnos (acumuleaza hemiceluloza): curmal, cafea
•
seminte cu endosperm gelatinos (Ceratonia, Gleditschia)
III. TEGUMENTUL SEMINAL
•
din transformarea integumentelor ovulului
•
alcatuit de obicei din 2 zone diferentiate:
•
Testa – externa, sclerificata si rezistenta
•
Din 2 feluri de celule: superficiale, palisadice si cu lumenul foarte
ingust (depunere centripeta a ligninei)
•
Profunde, asemanator cu niste mosorele, lumen tot ingust (depunere
centripeta a ligninei)
•
Tegmen – interna, moale, celulozica – 2 zone de celule, variabile ca
grosime – celula cu membrana subtire, celulozica
•
Nu intotdeauna cele 2 zone ale tegumentului seminal corespund ca origine
celor 2 integumente ale ovulului, iar testa nu e totdeauna sclerificata
•
Ex: semintele din fructele uscate indehiscente – la acestea tegumentul
seminal are o consistenta moale
•
deseori impresiunile lasate de formatiuni ale ovulului sau formatiuni anexa
ale tegumentului seminal – constituie caractere de recunoastere
•
Micropilul se stupa mai mult sau mai putin si lasa o impresiune = hil -
castan porcesc (Aesculus hippocastanum)
•
Funiculul lasa si el o impresiune a carei forma si pozitie depinde de
pozitia funiculului fata de ovul
- la ovulele anatrope lasa o dunga marginala pe samanta =
rafa
ex: Ricinus communis
Anexe ale tegumentului seminal: arilul, arilodul, carunculul
•
Arilul e o formatiune carnoasa ce provine din dezvoltarea bazei funiculului
•
Ex: formeaza ca o cupa care imbraca partial/complet samanta (Myristica
fragrans – nucsoara, Taxus baccata – tisa, semintele nimfeaceelor)
•
Arilodul e un invelis carnos, de obicei rosu, care se formeaza in jurul
micropilului
•
Ex: salba moale (Evonymus europaea)
•
Carunculul e o forma de arilod redus la o mica tumoreta ce astupa
micropilul
•
Ex: ricin (Ricinus communis), Papaveraceae, Euphorbiaceae, Violaceae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu