Elementele constitutive ale psihicului
.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea
.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia
.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia
Procesele cognitive superioare
Intelectul
.Sistem de rela.ii, activită.i .i procese psihice superioare
(inteligen.a, gândirea, memoria, imagina.ia, limbajul)
.Se formează numai în mediul socio-cultural
.Uzează de proprietă.i specifice ale creierului uman
.Se bazează pe experien.a senzorială dar o depă.e.te
.Este propriu doar omului
Procesul constituirii intelectului(stadiile dezvoltării intelectuale)
.Stadiul inteligen.ei senzorio-motorii (0 –2 ani)
.Stadiul preopera.ional (2 –7 ani)
.Stadiul opera.iilor concrete (7 –12 ani)
.Stadiul opera.iilor formale (12 –17 ani)
.Fiecare stadiu al dezvoltării intelectuale cuprinde
achizi.iile stadiului precedent, dar le depă.e.te prin
restructurarea la un nivel superior
Memoria
Memoria
.Procesul psihic care reflectă lumea şi relaţiile omului
cu aceasta prin întipărirea, păstrarea şi reactualizarea
experienţei anterioare
.Proces psihic de stocare a informaţiei, acumulare şi
utilizare a experienţei cognitive
.Strânsă interacţiune cu toate procesele psihice
Memoria –capacitate psihică
absolut necesară
.Este implicată în cunoa.tere .i învă.are, în.elegere .i
rezolvare de probleme, inteligen.ă .i creativitate
.Se află în interac.iune .i interdependen.ă cu toate
celelalte fenomene psihice
.Memoria asigură continuitatea vie.ii psihice
.Reflectă trecutul ca trecut
Procesele memoriei
.Faza de achiziţie (memorare)
.Faza de reţinere (păstrare)
.Faza de reactivare, actualizare (recunoaştere şi
reproducere)
Formele memoriei
.Criteriul prezenţei / absenţei scopului:
.Memoria involuntară
.Prima treaptă genetică în dezvoltarea memoriei, are caracter
întâmplător –depinde de stimuli
.Memoria voluntară
.Organizată, sistematică, productivă
.Depinde de: stabilirea conştientă a scopului, depunerea unui
efort voluntar, utilizarea unor procedee speciale pentru
facilitarea memorării –comparaţii, clasificări, repetiţii, etc.
Formele memoriei
.Criteriul prezenţei / absenţei gândirii:
.Memoria mecanică
.Lipsa înţelegerii, simplă repetare a materialului
.Memoria logică
.Bazată pe înţelegerea sensurilor şi semnificaţiilor materialului
memorat, pe dezvoltarea gândirii
RAŢIUNE
Formele memoriei
.Criteriul duratei păstrării:
.Memoria de scurtă durată
.Imediată, nestocată
.Capacitatea de a reproduce imediat un material variază
funcţie de:
-Vârsta subiectului
-Starea de dispoziţie
Formele memoriei
.Criteriul duratei păstrării:
.Memoria de lungă durată
.Durează de la 8 –10 minute la ani
.Se pune în evidenţă prin reactivarea şi reactualizarea
amintirilor
.Reactivarea –trei genuri de conduită:
-Amintirile –reconstituire a trecutului
-Recunoaşterea
-Reînvăţare –timp mai scurt
Factorii care condiţionează memoria:
.Particularităţile materialului –structura
informaţiilor, modul de organizare al materialului
.Caracteristicile ambianţei + strategia şi tehnica
memorării
.Trăsăturile psihofiziologice ale subiectului
Calităţile memoriei:
.Volumulmemoriei–cantitateade informaţii
.Elasticitatea, supleţeamemoriei–capacitateade a
acumulacunoştinţenoi
.Rapiditateaîntipăririi–viteza cu care se realizează
memorarea,economiede timp, efortşirepetiţii
.Trăiniciapăstrării–conservareacorectăa celormemorate–
peo perioadăîndelungatăde timp
.Exactitateasaufidelitateareactualizăriicelormemorate
.Promptitudineareactualizării–realizarearapidăa
recunoaşteriişireproducerii, imediatdupăstimulare
Memorie .i uitare
.Uitarea –fenomen natural, normal .i necesar în
anumite condi.ii
.Între memorie .i uitare –rela.ii dinamice
.Formele uitării:
.Uitarea totală -.tergere, suprimare integrală a datelor
.Uitarea par.ială –recunoa.teri .i reproduceri par.iale,
mai pu.in adecvate sau chiar eronate
.Lapsusul –uitare momentană
De ce uităm?
.Principala cauză –proasta organizare a învă.ării
.Subînvă.area –mai pu.ine repeti.ii decât necesar
.Supraînvă.area –mai multe repeti.ii decât numărul
optim
Ritmul .i combaterea uitării:
.Uitarea este chiar masivă, imediat după învă.are
.Combaterea uitării:
.Repetarea materialului
.Repeti.ia e.alonată (separarea în timp a repeti.iilor) este mai
productivă decât cea comasată
.Repeti.ia activă, independentă –redarea textului cu cuvinte
proprii –superioară repeti.iei pasive
.Repeti.iile suplimentare nu trebuie să depă.ească 50% din
numărul ini.ial de repeti.ii necesare însu.irii materialului
http://www.hrea.org/erc/Library/secondary/siedo/Image17.gif
“Se pare că datorăm memoriei aproape tot ceea ce avem
sau suntem: ideile .i concep.iile noastre reprezintă
activitatea ei, iar percep.ia, gândirea .i activitatea de zi
cu zi sunt derivate din această sursă.”
Karl Ewald Hering –“Despre memorie ca func.ie
generală a materiei organizate”
Aten.ia
ATENŢIA
.Fenomen psihic de activitate selectivă,
concentrareşi orientarea energiei psihonervoase
în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice
( în special procese senzoriale şi cognitive)
ATENŢIA
.Fenomen psihic ce sus.ine energic activitatea
.Func.ie prin care se modulează tonusul nervos
necesar pentru desfă.urarea celorlalte procese
.i structuri psihice
.Modalitate de manifestare .i func.ionare a
con.tiin.ei
Aten.ia
.Prezen.a ei asigură o mai bună percep.ie
.O în.elegere mai profundă
.Memorare mai fidelă
.Exercitarea mai bună a deprinderilor
.Starea de aten.ie nu este nelimitată .i nu se poate
împăr.i egal la to.i stimulii
.Mecanismele corticale ale focalizării .i orientării
energiei psihonervoase pot fi:
.Simple –obiectul ne interesează, răspunde trebuin.elor,
generează trăiri afective pozitive –aten.ia este stimulată,
orientată .i se va men.ine timp îndelungat
.Complexe –intervin mecanisme voluntare de activare .i
organizare
ATENŢIA
.Faze:
.Atenţia pregătitoare –predomină orientarea mintală şi
pregătirea perceperii stimulilor
.Atenţia operantă –predomină atenţia selectivă din
cursul actului de percepţie şi gândire
.Concentrarea atenţiei asupra obiectelor şi fenomenelor
înconjurătoare sau asupra propriilor idei sau acţiuni
are ca efect principal creşterea eficienţei activităţii de
cunoaştere.
Formele aten.iei
.Aten.ia involuntară
.Aten.ia voluntară
.Aten.ia postvoluntară
Formeleatenţiei:
.Atenţia involuntară –nu solicită efort de voinţă
conştientizat, este de scurtă durată, formă simplă,
prezentă .i la animale
.Factori externi–intensitate deosebită a stimulului,
noutatea, neobişnuitul, apariţia şi dispariţia bruscă,
mobilitatea unui stimul pe fondul altora ficşi, gradul de
complexitate al stimulului
.Factori interni–interesul personal
.Avantaj –nu generează oboseala
.Dezavantaj –nu este suficientă pentru toate felurile de
activită.i
Formele atenţiei:
.Atenţia voluntară –intenţionată şi autoreglată
conştient, inhibarea voită a altor preocupări colaterale
-esenţială pentru activitate
.Favorizată de: stabilirea exactă a scopurilor,
evidenţierea semnificaţiei activităţii, crearea
intenţionată a ambianţei favorabile, eliminarea
factorilor disturbatori, stabilirea momentelor
activităţii
.Avantaj –eficientă pentru orice activitate
.Dezavantaj –presupune consum energetic, nu este
nelimitată
Aten.ia postvoluntară
.Deprinderea de a fi atent
.Rezultă din utilizarea repetată a aten.iei voluntare
.automatizare
.Nivel superior de manifestare a aten.iei, este la fel de
bine organizată ca aten.ia voluntară, dar nu necesită
încordare
.Avantaj –nu generează oboseala; serve.te cel mai bine
orice activitate
Însu.irile aten.iei
.Volumul –cantitatea de elemente asupra cărora se
poate orienta şi concentra atenţia simultan
.Stabilitatea –persistenţa, durata menţinerii atenţiei
.Cre.te odată cu vârsta (la .colari este de 12 –15 min, la
adul.i 40 –50 min sau mai mult)
.Condi.ionată de complexitatea stimulului, natura
sarcinii, motiva.ia pentru ac.iunea desfă.urată
Însu.irile aten.iei
.Concentrarea –depinde de: importanţa activităţii,
interesul pentru activitate, structurarea,
antrenament de rezistenţă la factori disturbatori
.Distributivitatea –desfă.urarea concomitentă a mai
multor activită.i, cu condi.ia ca măcar unele dintre ele
să fie relativ automatizate
.Mobilitatea –deplasarea .i reorientarea aten.iei de la
un obiect la altul, în intervalele cerute de desfă.urarea
activită.ii
Gândirea
GÂNDIREA
.Proces central al vieţii psihice
.Antrenează toate celelalte func.ii psihice
.Orientează, conduce .i valorifică celelalte procese
psihice
.Are rol esen.ial în cunoa.tere
.Este definitorie pentru om, ca subiect al
cunoa.terii logice ra.ionale (omul = fiin.ă
ra.ională)
Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Analiza
.Sinteza
.Comparaţia
.Abstractizarea
.Generalizarea
.Concretizarea
Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Analiza –descompunerea mintală a întregului în păr.i
.Sinteza –operaţie opusă analizei –reunirea mintală a păr.ilor
într-un întreg -asigură reconstituirea mentală a obiectului
.Compara.ia –stabilirea asemănărilor .i deosebirilor dintre
două sau mai multe obiecte, fenomene, etc. după un anume
criteriu
Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Abstractizarea –desprinderea unei anumite însuşiri a unui
obiect sau fenomen de celelalte (se face abstracţie de ele la
acel moment)
.Generalizarea –extinderea mintală a însu.irilor sau rela.iilor
esen.iale .i comune asupra întregii clase de obiecte
Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Concretizarea –operaţie prin care trecem de la reflectarea
însuşirilor generale separate, la reflectarea prin gândire a
obiectelor în unitatea lor.
.Particularizarea –opusul generalizării –trecerea de la general
la particular.
Asimilarea cuno.tin.elor
Se realizează în condi.iile dezvoltării psihice prin:
.Însu.irea limbii .i constituirea limbajului
.Comunicarea cu adul.ii
.Asimilarea culturii
.Acumularea de experien.ă
Comunicare .i cunoa.tere
Comunicarea
.Procesul de comunicare umană –fundamental în
organizarea oricărei grupări sociale
.Transmiterea unor informa.ii
Cod Mesaj
Codul–sistem de semne prin care se receptează sau se
transmite un mesaj informa.ional
Emi.ătorReceptor
(destinatar)
Comunicarea
.-Comunicarea directă (dialog) –presupune un schimb
de mesaje; rolul de emiţător –şi destinatar –receptor
se schimbă alternativ
.-Comunicarea indirectă (ex: comunicarea
convorbirilor de la radio –se adresează tuturor
auditorilor, fară posibilitatea unui răspuns.
Comunicarea
.Dispune de mai multe modalităţi:
.Comunicare prin gesturi
.C. afectiv –expresivă (mimică emoţională,
pantomimică)
.C. atitudinală (postura)
.C. verbală (limbaj)
.C. prin scris
.C. prin simboluri logice, matematice sau imagini
plastice, artistice –limbaje numite artificiale
Prin comunicare:
.Se vehiculează imagini, no.iuni, idei –are un con.inut
informa.ional
.Se manifestă conduitele afective, se produc efecte de
acceptare sau refuz –are un con.inut afectiv –emo.ional
.Se transmit trebuin.e, aspira.ii, imbolduri spre ac.iune –are
un con.inut motiva.ional
.Se ini.iază sau se stopează activită.ile, se manifestă rezisten.ă
la eforturi –are un con.inut volitiv
Limbajul
.Face parte din obiectul şi studiul psihologiei
.Formă specifică de activitate subiectivă, principalul
mijloc decomunicare interumană, realizat prin vorbire
Are caracter social –este elaborat de societate
Este un dat obiectiv în raport cu individul (trebuie
învă.at)
Formele limbajului
.Limbajul intern –“monolog interior”, sau “dialog cu
sine însuşi”, caracterizat prin asonoritate, concentrare
şi mare viteză de desfăşurare
.Limbajul extern –are 2 forme:
.Limbaj oral (vorbit)
.Limbaj scris
Formele limbajului
.Limbajul oral –subiectul este activ, vorbirea este
dinamică şi orientată către cineva, exprimarea este mai
liberă
.Limbajul scris –elaborează mesaje şi le fixează în
semne grafice, cuvinte şi fraze scrise; este mai
pretenţios şi necesită un plan prealabil
.Scrisul –modalitate intelectualizată a limbajului
(codificare lingvistică)
Limbaj .i gândire
.Dezvoltarea gândirii nu poate fi separată de
dezvoltarea limbajului
.Fără limbaj nu se poate vorbi de formarea no.iunilor,
judecă.ilor, ra.ionamentelor, nu se poate rezolva o
problemă, nu există abstractizări .i generalizări
Inteligen.a
Inteligenţa
.Intuiţia condiţionează orientarea vieţii biologice
.Animalele se opresc la treapta de înţelegere pe care o dă
intuiţia –mişcările animalelor ni se par stabile = instincte
.Omul depăşeşte structura intuiţiei înţelesul abstract
–dă orientării omului o plasticitate necunoscută animalelor
Inteligenţa -definiţie
.Orientarea omenească este determinată de gândire (la
fiecare individ are caracter particular, funcţie de mediu,
însuşiri şi experienţă)
.Când gândirea este la înălţimea împrejurărilor, orientarea se
numeşte inteligenţă.
.Omul inteligent –cel care obţine prin gândirea sa maximum
de rezultate.
.Neinteligent –nu atât cel insuficient în gândire, dar cel care,
având gândirea, nu ştie să o întrebuinţeze în mod util.
Inteligenţa -definiţie
.Constă în buna organizare a funcţiilor gândirii, şi nu în însăşi
natura acestor funcţii
.Inteligent –posedă însuşiri intelectuale, dar şi obţine din
coordonarea acestora rezultatul de care are nevoie.
Dependenţa inteligenţei de anumite
funcţii psihologice:
.Nivelul înţelegerii şi judecăţii
.Uşurinţa de a dobândi cunoştinţe noi (teoretice sau / şi
practice)
.Atenţie (la baza gândirii stă atenţia, şi fără gândire nu este
inteligenţă)
.Totuşi, cu o intensificare a atenţiei nu obţinem o intensificare
proporţională a inteligenţei.
Dependenţa inteligenţei de anumite
funcţii psihologice:
.Memorie –cea mai importantă –memoria combinatorie sau
de imaginaţie
.Funcţiile sensibilităţii –agerimea simţurilor, uşurinţa şi
precizia mişcărilor, fineţea diferenţierii între diferitele
senzaţii
Tipuri de inteligenţă:
.Sunt variaţii durabile ale organizării inteligenţei
.Între ele nu are sens comparaţia
.Fiecare tip de inteligenţă este singurul potrivit pentru a
produce anumite rezultate
Tipulinteligenţeipractice/teoretice:
.Tipul inteligenţei practice:
.Îşi adaptează cu uşurinţă faptele după împrejurări
.Reacţionează instinctiv, merg repede spre o ţintă cu interes personal,
se decide fără ezitare, după o judecată intuitivă
.Tipul inteligenţei teoretice:
.Clasează, coordonează motivele şi nu se decide decât printr-o
înlănţuire de judecăţi
.Se pierde în cumpăniri şi argumentări
Tipul subiectiv/obiectiv:
.Dacă mai mulţi indivizi sunt puşi să descrie un obiect simplu
putem distinge două tendinţe principale:
.Descrierea subiectivă –indivizii care nu scriu ceea ce văd, ci
ceea ce resimt ei la vederea obiectului
.Descrierea obiectivă –care vor descrie proprietăţile obiectului
şi înfăţişarea obiectivă a acestuia.
Tipul analitic/sintetic:
.Tipul analitic studiază obiectele în amănunt, are mai multă
judecată critică –buni filologi şi oameni de ştiinţă în general
.Tipul sintetic preferă o privire de ansamblu, învaţă mai rapid,
dar cu greşeli -artiştii
Tipul receptiv /spontan:
.Tipul receptiv –predomină memoria, se înarmează cu
documente în faţa unei dificultăţi de învins, nu ia o hotărâre
decât provocat de repetate îndemnuri din afară
.Tipul spontan –predomină imaginaţia, în faţa unei
dificultăţi se gândeşte la perspective, se hotărăşte din
propriul său îndemn
Imagina.ia
IMAGINAŢIA
.Procescognitiv complex de elaborare a unor imagini .i
proiecte noi, pe baza combinării .i transformării datelor
experien.ei anterioare
.Caracteristic –dinamismul, potenţialul combinatoric şi
transformativ
Imagini noi, fără echivalent în experienţa subiectului sau
realitate
IMAGINAŢIA
.Este proprie numai omului, apare pe o anumită treaptă
a dezvoltării psihice (când se dezvoltă reprezentările,
limbajul, gîndirea, inteligenţa, etc.)
.Interacţionează cu toate procesele psihice, mai ales cu
memoria, gândirea, limbajul, afectivitatea
Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Aglutinarea –unirea într-o imagine nouă a părţilor
distincte ale imaginilor unor obiecte sau fiinţe existente –
utilizat în mitologie (imaginea sirenei, sfinxului)
.Amplificarea şi diminuarea –prelucrare şi modificare a
proporţiilor, obţinându-se un nou efect (literatura pentru
copii –Flămânzilă, Setilă, extratereştri, miniaturizări)
Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Multiplicarea sau omisiunea –dedublarea obiectelor sau
sustracţia prin eliminare; eliminarea unor aspecte din
imagine
.Diviziunea sau rearanjarea –pot fi aplicate independent
sau în corelaţie, prin utilizarea unor criterii noi de grupare
.Rearanjarea presupune păstrarea structurii, dar
dispunerea elementelor în alte corelaţii
Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Substituirea sau înlocuirea a ceva prin altceva –
caracteristic imaginaţiei simbolice (înlocuirea de elemente,
piese sau procese)
.Modificarea –se referă la formă, poziţie, mărime, culoare,
material;
.Schematizarea –utilizată în proiectarea tehnică,
arhitectură, grafică, etc.
.Tipizarea –constă în prelucrarea sintetică a imaginilor şi
elaborarea de reprezentări noi, bazate pe analiza însuşirilor
esenţiale din fenomene
Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Analogia –fundamentală în artă şi ştiinţă
.Reprezintă produse ale imaginaţiei
.Analogia directă sau clasică –compararea datelor şi
mijloacelor de rezolvare dintr-un domeniu, cu date şi
modalităţi de operare din alte domenii
.Analogia simbolică –se apelează la imagini vizuale, cod
matematic, etc.
.Analogia prin fantezie –introducerea într-o schemă
dramatică, prin personificare şi ficţiune, a personajelor şi
obiectelor povestire
Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Empatia –“a simţi ce simte celălalt” –transpunerea
imaginară în plan perceptiv , intelectual afectiv, în altceva
(persoană, obiect) -se aplică în artă, tehnică şi educaţie,
arta actoricească
.Subiectul intră în consonanţă afectivă cu altul, “ne
introducem pe cale imaginativă în altul”
.Transpunerea în situaţia celor ce ne solicită asistenţă morală
ducky_duck.jpg
Formele imaginaţiei
.Imaginaţia involuntară (visul şi reveria)
.Imaginaţia voluntară (reproductivă şi creatoare sau
visul de perspectivă)
Imagina.ia involuntară
Visele
.Visele din timpul somnului implică o înlănţuire de imagini,
emoţii, reflecţii care apar în starea de somn paradoxal şi faţă
de care noi suntem spectatori
.Visul poate fi legat de dorin.e, a.teptări nesatisfăcute în
starea de veghe
.În unele vise imaginile se derulează cu o anumită coeren.ă –
au caracter scenic
Caracteristicile activităţii onirice:
.2 feluri de imagini:
.Imagini hipnagogice –au loc la începutul şi în timpul adormirii
.Imagini hipnapompice (pompos –întovărăşeşte) –apar la
începutul trezirii (nu numai dimineaţa)
.Ambele imagini constau din figuri simple: linii, stele, figuri
umane, peisaje –caracteristic –sunt imagini statice, se succed
fără legătură
Caracteristicile visului:
.Lipsa controlului realităţii –totul devine posibil
.Nu se mai ţine cont de principiul identităţii
.Este un act profund afectiv (bucurii –teamă)
.Are un caracter asociativ (apar absurdităţi)
.Este legat de ceea ce ne preocupă în starea de veghe
Reveria:
.Poate fi definită ca o stare de relaxare, un experiment mintal
privind îndeplinirea dorinţelor şi trebuinţelor
.Derulare mintală a unui .ir de imagini .i idei
.Reveria de scurtă durată –poate fi recomandată ca o cale de
stimulare a creativităţii
.Reveria prelungită poate avea efecte negative, anulând
activitatea reală, eficientă
Imagina.ia voluntară
Imaginaţiareproductivă:
(reconstitutivă)
.Activă, conştientă, voluntară, constă în construirea mintală a
imaginii unor realită.i existente sau trecute, dar care nu au
fost percepute direct niciodată
.Ex: lectura unor texte ştiinţifice sau beletristice –epoca lui
Ştefan cel Mare (Sadoveanu, Delavrancea, Iorga)
.Este un indiciu de performanţă prin fidelitate –să –ţi
imaginezi cât mai fidel realităţi pe care nu le-ai văzut
Imaginaţia creatoare:
.Cea mai complexă şi valoroasă formă de imaginaţie
.Are ca produs un proiect mintal orientat către ceea ce este
posibil, caracterizat prin: noutate, originalitate, ingeniozitate
.Este prezentă în toate activităţile omului şi favorizează
apariţia a tot ce e nou
Visul de perspectivă:
.Formă activă şi conştientă a imaginaţiei
.Realizează proiecţia mintală a drumului propriu de
dezvoltare
.Motivează acţiunile şi opiniile profesionale şi afective
.Stimulează autoeduca.ia, dezvoltarea personalită.ii,
activită.ile curente, op.iunile profesionale
Elementele constitutive ale
psihicului
.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea
.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia
.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia
Elementele constitutive ale
psihicului
.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea
.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia
.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia
Activită.i .i procese reglatorii
Activitatea umană
.Rela.ie dintre organism .i mediu, cu consum energetic .i
finalitate adaptativă
.Interac.iune, rela.ia organismului cu mediul
.Totalitatea manifestărilor de conduită exterioară sau
mintală care conduc la rezultate adaptative
.Importan.a activită.ii:
.Produce modificări în mediu, în stările interne
.Se adaptează condi.iilor
.Î.i realizează ideile, aspira.iile, idealurile
Specificul activită.ii umane
.Dispune de con.tiin.a scopului
.Este motivată
.Operează cu instrumente construite de om
.Este perfectibilă
.Este creativă
Formele activită.ii:
.După natura produsului
.Activită.i materiale
.Activită.i spirituale
.După procesul psihic implicat în realizarea ei
.Activită.i cognitive, afective, volitive
.După locul ocupat în sistemul rela.iilor individului
.Activită.i principale (dominante)
.Activită.i secundare (subordonate)
Formele activită.ii:
.După evolu.ia sa ontogenetică:
.Jocul
.Învă.area didactică
.Munca productivă
.Crea.ia
.După gradul de con.tientizare a componentelor:
.Activită.i în întregime con.tiente (cel mai des iau forma
voin.ei)
.Cu componente automatizate (deprinderile)
Motiva.ia:
.Ansamblul de stimuli care sus.in din interior realizarea
anumitor ac.iuni, fapte, atitudini
.Imbold pentru activitatea umană
.Cauza internă a comportamentului
.Filtru al influen.elor externe
Modalită.i .i structuri ale motiva.iei:
.Trebuin.ele –stări de necesitate, care orientează omul spre
anumite acte
.Primare –înnăscute –biologice, fiziologice
.Secundare –trebuin.e materiale, spirituale, sociale
.Motivele –declan.ează, sus.ine energetic .i orientează
ac.iunea (trebuin.a nu reu.e.te mereu să declan.eze o
ac.iune)
.Individuale / sociale; majore / minore; egoiste / altruiste
Modalită.i .i structuri ale motiva.iei:
.Convingerile–idei adânc implantate în structura
personalită.ii, puternic trăite afectiv, împing spre ac.iune
.Idealurile–model de perfec.iune umană, morală, socială
sau de alt ordin, la care un individ sau colectivitate aderă
.i către care tinde spre a-l realiza
.Concep.ia despre lume .i via.ă
.–ansamblul părerilor, teoriilor despre om, natură, societate
.-se formează sub inciden.a condi.iilor de via.ă, cultură,
educa.ie .i este rezultanta experien.elor personale
Voin.a
Voinţa
.Procesul psihic complex de reglaj superior care orientează
activitatea psihică spre realizarea unui scop în mod
deliberat ales
.Trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o
activitate sau inhibiţie a unei activităţi
.Concentrarea energiei psihonervoase în vederea învingerii
obstacolelor şi atingerii scopurilor conştient stabilite
Voinţa
.Trăsătură de personalitate
.Efortul voluntar –caracteristica specifică cea mai
importantă a voinţei –mobilizarea resurselor fizice,
intelectuale şi emoţionale
.Subaprecierea obstacolului –efort voluntar insuficient, eşec
.Supraaprecierea obstacolului –efort voluntar supradozat –
succes, dar mare consum de energie nervoasă + oboseală
Calităţile voinţei
.Puterea voinţei –intensitatea efortului –tenacitate şi
fermitate
.Perseverenţa voinţei –realizarea efortului voluntar pe o
perioadă lungă de timp
-este susţinută de valoarea scopului
.Independenţa volitivă –luarea de hotărâri pe cont propriu
(cunoaşterea consecinţelor şi rezultatelor corelate cu
responsabilităţile personale)
.Proptitudinea deciziei –rapiditatea şi operativitatea
deliberării, în situaţii complexe şi urgente
Deprinderile:
.Componente automatizate ale activită.ii, care se repetă
frecvent
.Sunt subcon.tiente, uneori însă pot fi trecute sub control
con.tient
.Pot fi:
.Simple / complexe
.De joc, de învă.are, de muncă, de conduită morală, etc.
Afectivitatea
afectivitatea_in_primul_an_de_viata_2a02545.jpg
Afectivitatea:
.Aspect fundamental al personalităţii umane
.Un răspuns organic, psihic şi comportamental al individului
la schimbările din mediul intern sau extern
.Altă caracteristică –natura socială a proceselor afective –ne
exteriorizăm afectiv după modele structurale preluate din
comunitate
.Procesele afective sunt în interacţiune cu procesele cognitive
–consens –randamentul intelectual creşte
4DCAJFELOACAO8G0TKCANQZ8TECA15N0E8CA0PD9T2CAHNJ0AWCAXW8HBDCAM6YJJ7CAVHOIONCAQ7TUFICAXMH66KCADV6YPTCA2F6PURCAQSKE7ACAREI2QECAQP65POCANXHRHOCA0TM7B7CA2G26CW.jpg
X0CAGEI4Q7CAH21MKSCAAYZFJBCAQR8O0YCA5SCO8YCAKF0IE5CAP2COOXCABE3Q3NCAJ46Y98CAS23BOFCAG1BOAZCA60VMOCCAZ4ETPTCAO3HZ78CATEE1RYCA6G6QRJCALV1VMOCA62719VCA9EI2AI.jpg
Proprietăţile proceselor afective:
.Polaritatea
.Intensitatea
.Durata
.Mobilitatea
.Expresivitatea
Polaritatea proceselor afective :
.Procesele afective sunt bipolare, cuplate câte 2, perechi, cu
elemente contrare:
.Bucurie –tristeţe; Simpatie –antipatie
.Entuziasm –deprimare; Iubire –ură
.Plăcere –neplăcere.
.Tendinţa de a gravita în jurul polului pozitiv sau negativ, ca
urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii trebuinţelor sau
aspiraţiilor
Intensitatea proceselor afective:
.Forţa, tăria şi profunzimea cu care se instalează la un
individ procesul afectiv
.Trăirea afectivă poate fi intensă, foarte sau mai puţin
intensă, funcţie de valoarea afectivă a obiectului,
semnificaţia lui şi capacitatea afectivă a subiectului
.Intensitatea afectivă creşte prin creşterea semnificaţiei
obiectului afectogen
Clasificarea trăirilor afective:
.Procese afective primare
.Afectele .i trăirile afective de provenien.ă organică
.Procese afective complexe
.Emo.ii
.Dispozi.ii afective
.Procese afective superioare
.Sentimentele
.Pasiunile
Procesele afective primare:
.Sunt înnăscute .i spontane
.Mai aproape de biologic –instinctiv, .i mai pu.in
elaborate cultural
.Tind să scape controlului con.tient, ra.ional
Procesele afective primare:
.Afectele –forme afective simple, primitive .i
impulsive, puternice, intense, de scurtă durată, cu
apari.ie bruscă (groaza, spaima,accesul de râs)
.Trăirile afective de provenien.ă organică -trăiri
cauzate de buna sau proasta func.ionare a organelor
interne
.În cardiopatii –stări de alarmă afectivă
.În boli pulmonare -iritarea
Procese afective complexe:
.Emo.iile –forme afective de scurtă durată, intense, cu
desfă.urare calmă sau zgomotoasă, cu orientare bine
determinată (spre un obiect sau o persoană)
.Dispozi.iile afective –stări difuze, cu intensitate
variabilă .i durată relativă
.Au o orientare vagă –în timp ce emo.iile –precisă
.De.i nu prea putem să ne dăm seama, ele au totu.i o
cauză (ex. Suntem bine sau prost dispu.i fără să .tim de
ce)
Procesele afective superioare:
.Sentimentele –trăiri afective intense, de lungă durată,
relativ stabile, specific umane, condi.ionate social
.Pasiunile –sentimente cu o orientare, intensitate, grad
de stabilitate .i generalitate foarte mare, antrenează
întreaga personalitate
.Emo.ia este pasageră, simplă, dezorganizată
.Pasiunea este durabilă, complexă, organizată
Expresivitatea proceselor afective:
.Capacitatea de exteriorizare emoţională
.Cele mai cunoscute expresii emoţionale sunt:
.Mimica –expresie involuntară si neverbalizată a stării afective,
se referă la elementele mobile ale feţei –ochi, privire,
sprâncene, buze
.Pantomimica –reacţii la care participă tot corpul
.Schimbarea vocii –intensitatea ritmului vorbirii, intonaţie,
timbrul vocii, etc.
.Modificări vegetative
Expresivitatea proceselor afective:
.Modificări vegetative:
.Respiraţie mai rapidă
.Creşterea tensiunii musculare –muşchii gâtului
.Tremur –emoţii şi stări conflictuale
.Secreţia salivară descreşte în timpul emoţiilor –
senzaţie de uscăciune a gurii
.Compoziţia chimică şi hormonală a sângelui se
modifică –adrenalina, glucide, echilibrul acid -
bază
Rolul expresivităţii emoţionale:
.Rol de comunicare
.Rol de influenţare a conduitei altora în vederea săvârşirii
unor acte
.Rol de autoreglare –pentru adaptarea în situaţii de
confruntare
.Rol de contagiune –reacţii similare pozitive sau negative,
afective, de coeziune sau dezbinare în grup
.Rol de accentuare sau diminuare a însăşi stării afective
(plânsul eliberează sau face rău –încarcă afectiv)
http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTCoSaZKFF-1RsKQiG42n10ZytNHoY-wQ6FrGm_dKhL1UWPhNh5ug
luni, 2 aprilie 2012
Psihicul uman
Psihicul uman în perspectiva
comportamentală
Psihic
.Ansamblu de fenomene psihice –memorie, gândire,
imagina.ie, aten.ie, voin.ă
.Ansamblude stări, însuşiri, fenomeneşiprocesesubiectivecedepindde mecanismelecerebraleşide
interacţiuneacu lumeaobiectivă
Etimologie
.Psihologie –termen ce provine din greaca
veche: psykhe –suflet, logos -.tiin.ă
..tiin.a despre suflet
3 nivele constitutive ale psihicului
.Percep.ia .i reprezentarea realită.ii
.Limbajul .i reconstruc.ia lingvistică a realită.ii
.Afectivitatea
.Psihologia poate studia psihicul?
.Putem măsura, cântări, privi la microscop
memoria, gândirea, voin.a etc?
.Categoric NU! Ce este de făcut?
.Tot ce se petrece pe plan psihic se manifestă în
exterior, devine observabil
.Totul se manifestă în comportament = cea mai
fidelă oglindă a sufletului
Psihologia
..tiin.ă umanistă ce studiază psihicul .i
comportamentul, adică ACTIVITATEA
PSIHOCOMPORTAMENTALĂ
.“Cine produce activitatea psihică?“
.“Cine produce gândirea, memoria, imagina.ia? “
Creierul
.“Laboratorul” activită.ii psihice
.Cea mai complexă .i desăvâr.ită formă de
organizare a materiei
Omul nu se na.te cu un sistem
psihic gata constituit
.Pentru a deveni om (sub aspect psihologic –fiin.ă
ra.ională) fiin.a nou –născută trebuie să
îndeplinească două condi.ii esen.iale:
.Să fie proiectată ereditar pentru specia umană
.Să trăiască în mediul socio –cultural (în rela.ie cu
oamenii, asimilând cultura)
.Proces lung .i greu, în etape, valabil pentru to.i
Elementele constitutive ale
psihicului
.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea
.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia
.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia
Elementele constitutive ale
psihicului
.Interac.iunea proceselor psihice
.Sistemul psihic uman .i con.tiin.a
.Sistemul de personalitate
.Personalitatea –Temperamentul –Aptitudinile –
Caracterul -Creativitatea
Rolul diferitelor componente
ale SNC in comportament
Sistemul nervos
.3 funcţii principale:
.Primeşte informaţia
.Integrează informaţia cu cele preluate anterior
.Analizează acţiune
.Combinaţie complexă de celule –sistem nervos
central şi periferic
.SNC –“centrul de comandă” –creier şi măduva
spinării
.SNP –structuri nervoase ce nu sunt protejate de
sistem osos
.Componentelesistemuluinervoscare asigurăpreluareainformaţiilordin mediulexterior suntdenumitesistemesenzoriale–analizatorulauditiv, vizual, olfactiv, gustativşicutanat
.Informaţiilede la SNC pleacăprinsistemelemotorii(sistemnervosceinfluenţeazămuşchiişiorganele)–răspund la stimuli
.Preluarea informa.iei (input), procesare .i
răspuns (output) = func.ionarea unui computer
.Sistemul nervos are o construc.ie mult mai
complexă .i este mult mai flexibil în
func.ionarea sa
.SN are capacitatea de a elabora trăiri,
emo.ii, judecă.i .i ra.ionamente
brain
ROLUL COMPONENTELOR SNC
IN COMPORTAMENT
Hipotalamusul
.Comportamentul
.Alimentar
.Sexual
.Nictemeral (ritm somn –veghe)
.Emo.ional
Talamusul
.Transmiterea informa.iei senzoriale către
structurile superioare
Sistemul limbic
.Septum
.Mijloace comportamentale privind evitarea durerii .i
ob.inerea plăcerii (pedeapsă –recompensă)
.Amigdală
.Comportament de învă.are
.Memorie
.Comportament emo.ional
.Hipocamp
.Memorie
Ganglionii bazali (putamen, gl.
Pallidus, nc. Caudat)
.Mi.carea –principalul lor rol
.Dispozi.ie
.Memorie
Neocortexul
.Coordonează .i integrează totul
.Construirea secven.elor de mi.care
.Discriminarea între pattern-uri senzoriale
complexe
.Capacitatea de gândire simbolică / abstractă –
baza gândirii umane .i a limbajului
Ariile cerebrale primare
.Producerea informa.iei senzoriale
.Aria vizuală primară –situată în lobul occipital
.Aria temporală –auz
.Arii din lobul parietal pentru orientare spa.ială .i
sim.tactil
.Pot ini.ia mi.carea
Ariile cerebrale de asocia.ie
.Procese mentale complexe –percep.ia, idea.ia,
planificarea
.Activitatea a doi lobi prezintă interes deosebit
pentru .tiin.ele comportamentale
.Lobul temporal face legătura între auz .i limbaj
.Lobul frontal –func.ii complexe –aten.ia,
planificarea, abilită.ile sociale, gândirea abstractă,
anumite trăsături de personalitate
DIVOFNS1
nervoussystem
Sistemul nervos periferic
.Format din 2 sub-sisteme principale:
.Sistemul nervos somatic –transmite informaţia de la
analizatori la SNC şi apoi de aici la nivel muscular
.Sistemul nervos autonom –transmiterea informaţiei
în ambele sensuri, între SNC şi cord, plămâni,
glandele endocrine şi alte organe.
-format din SN simpatic / parasimpatic
-funcţionare independentă
–exercită control asupra unor activităţi în afara
controlului conştient –funcţia digestivă, perspiraţie
Sistemul nervos periferic
.Sistem nervos simpatic
.Pregăteşte organismul pentru acţiune (exp.tahicardie)
.Sistem nervos parasimpatic
.Reglează funcţiile organismului având ca scop
conservarea energiei (exp. bradicardie)
Aceste funcţii sunt vitale pentru supravieţuire!
autonomicns
Funcţionarea SN
.Neuroni –capacitate de a comunica între ei –
sinapsă –formată din axonul unui neuron şi
dendrita altuia
.Transmiterea informaţiei prin axon este de tip
electric, iar prin sinapse de natură chimică–
neurotransmiţători
.Când potenţialul electric ajunge la sinapse –
axonul neuronului presinaptic descarcă un
neurotransmiţător
Neuron
Neurocytology_figure_3
Neuron
Funcţionarea SN
.Neurotransmiţătorii se descarcă în fanta
sinaptică şi sunt captaţi de neuronul postsinaptic
.După captare, neurotransmiţătorii modifică
potenţialul de membrană şi declanşează un
răspuns electric –potenţial electric postsinaptic
(excitator sau inhibitor) –se transmite tuturor
celulelor postsinaptice ale organismelor
Funcţionarea SN
.Semnalul transmis este dependent de câteva
elemente:
.tipul neurotransmi.ătorului,
.ce situs postsinaptic stimulează .i
.ce alte mesaje ajung la celula postsinaptică
neuron3
Neurotransmiţătorii
.Pot stimulaun neuron postsinapticdoarprinlegareade structurispecializatede pemembrananeuronului–receptori
.Receptoriisunt localiza.i pe dendrite, sau pe
corpul neuronal .i recunoscnumaiun tip de
neurotransmiţător
.Legareareceptor –neurotransmiţător–de
scurtădurată–esteînlăturatprindistrugereaNT
de cătreo enzimăsautransportulînfantasinaptică, prinrecaptare.
Elemente de biochimie
în psihologie
1.Ce tipuri de neurotransmiţători
participă la comunicarea dintre
diverse structuri?
2.Cum influenţează aceste structuri
comportamentul uman?
.Un grup de neuroni care foloseşte acelaşi tip de
neurotransmiţători –sistem neurotransmiţător
.Unele sisteme neurotransmiţătoare –rol
important în anumite comportamente
individuale sau generarea unor afecţiuni
.Există 7 neurotransmiţători importanţi:
acetilcolina, noradrenalina, serotonina,
dopamina, GABA, glutamatul şi endorfinele.
Acetilcolina
.PrimulNT identificat
.Ggl bazali, nc. bazal Meynert, hipocamp, cortex
.Acţioneazăatâtla nivel
.central –controlulmotilităţii
.periferic–controleazăcontracţiamusculară
.Axoniineuronilorcolinergiciparticipăla
alcătuireaunorcircuitecerebraleimportante(sistemlimbic, inclusivhipotalamus) implicate înprocesulde memorare
Noradrenalina
.Aprox. jumătatedin NA de la nivelcentral se
aflăînceluleledin locus ceruleus
.Trunchi cerebral, cerebel, hipotalamus, cortex
.Este implicatăînreglarearitmuluisomn–veghe,
procesulde învăţareşireglareadispoziţiei
.Anomaliilefuncţionăriisistemuluiadrenergic -
depresie
Serotonina
.Se găseşteîncantităţimarila nivelulnucleilorrafeului(trunchi cerebral), hipotalamus, amigdală,
hipocamp
.Responsabilăde stareadispoziţionalăşireglareasomnului
.Diferenţade NA: celuleleneuronalepot folosiun
derivatal serotoninei, triptofanul, direct din aportulalimentarcemâncămpoateafectacantitateade serotoninăla nivelcerebral
.Disfuncţionalitate–anumitetipuride obezitate,
sindromulpremenstrual, uneletipuride depresie
Dopamina
.Importantăpentrumotilitate
.Se găseşteînsubstanţaneagrăşistriat, sistem limbic,
cortex prefrontal
.Uniidin neuroniisist. Dopaminergicsuntimportanţiînexperientarearecompenseisauplăcerii–vitalăpentrucorectareaşimotivareacomportamentului
.Disfuncţiilesistemuluidopaminergic–tulburăride
motilitate(inclusivboalaParkinson) parţialresponsabilide apariţiaschizofreniei(percepţia,
expresivitateaemoţiei, gândireasever distorsionate)
GABA(acidul gama amino butiric)
.Celmaiimportant neurotransmiţătorcu rolinhibitor al SNC
.Cerebel, ggl. bazali, cortex
.Rolimportant înprocesulde adormire, cogni.ie,
emo.ii
.DisfuncţionalitateasistemuluiGABA –ergic–
tulburărisevere de anxietate, boalaHuntington,
apariţiaepilepsiei
Glutamatul
.Cel mai important neurotransmiţător excitator al
SNC
.Este utilizat de mai mulţi neuroni decât oricare
ale neurotransmiţător
.Majoritatea sinapselor le realizează la nivelul
cortexului cerebral şi hipocampului
.Are capacitatea de a “întări” conexiunile
sinaptice, permite mesajelor să traverseze fanta
sinaptică cu mai multă eficienţă stă la baza
procesului de învăţare
.Suprasolicitarea sistemelor glutamat-ergice poate
determina moartea neuronală
Endorfinele
.Familie de neurotransmiţători care se poate lega
de acelaşi receptor stimulat de opioide
.Opiaceele (exp. Morfina, heroina) –reduc
intensitatea durerii, produc euforie, şi în doze
mari determină somnolenţă
.Endorfinele –modifică semnalele dureroase ce
ajung la nivel cerebral
Neurotransmiţătorul
Funcţia
normală
Afecţiunea cauzată
de disfuncţie
Efectele blocării
sau amplificării
activităţii
neurotransmiţă-
torului
Acetilcolina
Motilitate
Memorie
Boala Alzheimer
Blocarea recep-
torilor colinergici
Noradrenalina
Somn
Învăţare
Dispoziţie
Depresie
Cocaina şi unele
medicamente
folosite în trata-
mentul depresiei
cresc activitatea
noradrenalinei
prin blocarea
inactivării
Serotonina
Dispoziţie
Apetit
Depresie
Unele medicaţii
folosite în trata-
mentul depresiei
cresc conţinutul
de serotonină prin
blocarea
inactivării
Neurotransmiţătorul
Funcţia
normală
Afecţiunea
cauzată de
disfuncţie
Efectele blocării
sau amplificării
activităţii
neurotransmiţă-
torului
Dopamina
Mişcare
Recompensă
Boala Parkinson
Schizofrenie
Medicamentele
utilizate în trata-
mentul schizofre-
niei blochează re-
ceptorii dopaminer-
gici; cocaina creşte
nivelul dopaminei
prin blocarea inac-
tivării
GABA
Mişcare
Boala
Huntington
Epilepsie
Blocarea receptori-
lor GABA declan-
şează crizele;
medicaţia antiepi-
leptică creşte efec-
tele GABA
Neurotransmiţătorul
Funcţia
normală
Afecţiunea cauzată
de disfuncţie
Efectele blocării
sau amplificării
activităţii
neurotransmiţă-
torului
Glutamatul
Memorie
Pierdere de
neuroni post AVC
Medicamentele
care blochează
receptorii pentru
glutamat reduc
afectarea creieru-
lui după un AVC
Endorfinele
Modularea
durerii
Nu au fost stabilite
încă afecţiunile în
care acestea sunt
implicate
Efectul endorfine-
lor este blocat de
Naloxon şi mimat
de opiacee
Sistemul endocrin
.Neuronii nu sunt singurele structuri celulare care
pot comunica între ele
.Celulele care formează sistemul endocrin se
grupează formând organe specializate –glandele
endocrine –comunică prin hormoni –acţiuni
similare neurotransmiţătorilor
.Noradrenalina şi endorfinele exercită funcţii de
neurotransmiţători cât şi de hormoni
.Hormonii trec direct în sânge –transportanţi în
întreg organismul –stimulează celule cu care nu
au legătură directă
.Mesajul hormonal este primit numai de celulele
care au receptori specifici
.Fiecare hormon este controlat prin sistem feed –
back, alcătuit din: creier, glanda pituitară, glanda
endocrină, organul ţintă (creierul face parte
dintre organele ţintă)
Relaţia dintre hormoni, creier şi
comportamentul uman este complexă
.Creierul participă activ la controlul secreţiei
hormonale
.Glandele endocrine influenţează prin secreţia
hormonală funcţionarea cerebrală şi
comportamentul
.Secreţia majorităţii hormonilor poate fi
influenţată şi de unele procese psihologice (de
exp. Stresul)
Cele mai importante glande endocrine .i rolul
lor asupra comportamentului
Hormon
Glandaendocrină
Comportament
T3,T4
Tiroidă
Psihomotricitate (cre.te agita.ia, nervozitatea,
ritmul, uneori până la incapacitate de
concentrare). Se secretă în cant. Crescute în stres.
Când h. Tiroidieni scad, apare bradipsihismul
Cortizol
Corticosuprarenalele
Se secretă în cantită.i crescute în depresie .i stres.
Conduce la disforie
Adrenalină,
Noradrenalină
Medulosuprarenalele
Se secretăîn cant. Crescute în stres .i pot
conduce la agita.ie, furie
Androgeni
Estrogeni
Gonade
Sunt implica.i în agresivitate .i comportament
sexual. Lega.i de ini.ierea rela.iilor de cuplu
Insulină
Glucagon
Pancreas endocrin
Se secretă în cant. Crescute în stres
Melatonină
Epifiză
Implicată în ritmul biologic .i comportamentul
sexual
Cele mai importante glande endocrine .i rolul
lor asupra comportamentului
Hormon
Glandaendocrină
Comportament
ACTH, STH, etc.
Hipofiză
Ac.iunea hormonilor pe care îi stimulează
Vasopresină,
Oxitocină
Hipofiză
Implica.iîn comportament matern .i sexual.
Procese psihice senzoriale
Senza.ia
Senzaţiile
.Procesepsihiceelementare
.Reflectăînmod izolatînsuşirileconcrete ale obiectelorşifenomenelorîncondiţiileacţiuniidirectea stimulilorasupraorganelorde simţ(analizatori)
.Este imaginea primară, simplă, are o anumită
.-intensitate
.-calitate
.-durată
.-tonalitate afectivă
.Caracteristicile unei senza.ii depind de
.Particularită.ile stimulului / particularit. subiectului
Particularită.i ale subiectului de
care depind însu.irile senza.iilor
.Gradul de interes pentru o categorie de stimuli
.Prezen.a unor aptitudini (ex. Aptitudine
muzicală)
.Atitudinea fa.ă de stimul (poate determina
cre.terea sau scăderea sensibilită.ii fa.ă de el)
.Locul ocupat de senza.ie în cadrul activită.ii
subiectului (când ocupă un loc central, senza.ia
se realizează rapid .i clar –ex. Semnalele
avertizoare)
Func.iile senza.iilor
.Realizează legături informa.ionale simple cu
mediul
.Contribuie la con.tientizarea lumii .i a propriei
fiin.e (senza.iile tactile, proprioceptive)
.Interac.ionează cu celelalte procese psihice
Analizatorul
.Aparatul anatomo-fiziologic care face posibilă
producerea senza.iilor
.Componente:
.Receptorul
.Calea de conducere a influxului nervos
.Veriga centrală (segmentul cortical)
.Conexiunea inversă
Analizatorul
.Receptorul
.transformă energia stimulilor în influx nervos
.alcătuit din celule sau prelungiri celulare specializate,
sensibile la o anumită categorie de stimuli (optici,
acustici)
.Calea de conducere –calea aferentă
.Transferă informa.ia de la receptor la scoar.a cerebrală
.Realizează analiza .i sinteza primară a influxurilor
nervoase
.Prim filtraj senzorial
Analizatorul
.Veriga centrală (segmentul cortical)
.Specializată în decodificare –transformă impulsul
nervos în fapt psihic (senza.ie)
.Conexiunea inversă
.Componentă ce asigură autoreglarea analizatorului, în
vederea mai bunei recep.ionări a stimulului
Principalele modalită.i senzoriale
.Senza.ii vizuale
.Senza.ii auditive
.Senza.ii cutanate
.Senza.ii gustative
.Senza.ii proprioceptive
.Senza.ii kinestezice
.Senza.ii de echilibru
.Senza.ii organice .i de durere
Senza.ii vizuale
.Excitant: undele electromagnetice cuprinse între
390 –770 nm
.Au trei proprietă.i de bază:
.Tonul cromatic –culoarea obiectului –depinde de
lungimea de undă reflectată
.Luminozitatea –depinde de intensitatea luminii
reflectate
.Satura.ia –puritatea culorii
Senza.ii vizuale
.Corpurile absorb o parte a radia.iilor .i reflectă o
altă parte
.Omul vede obiectele colorate într-o nuan.ă
cromatică corespunzătoare lungimilor de undă
reflectate:
.Obiectul absoarbe toate undele –negru
.Obiectul reflectă toate undele –alb
.Reflectă selectiv –una dintre cele 7 culori ale
spectrului
Rolul culorilor
.Semnalizează existen.a unor obiecte
.Calmează sau activează omul –încărcătura lor
energetică depinde de lungimea de undă)
.După preferin.ele pentru diferite culori putem
aprecia unele însu.iri de personalitate ale
indivizilor
Efectele fiziologice .i psihologice
ale culorilor
CuloareaEfecte fiziologice
Efecte psihologice
Ro.u
Cre.te tonusul muscular, stimulează
respira.ia, este calorific
Culoare foarte caldă, stimulează activitatea,
favorizează activitatea intelectuală
(gândirea), dă senza.ia de apropiere în
spa.iu, generează nelini.te, stimulează
tendin.a de agresivitate
Portocaliu
Cre.te pulsul .i presiunea sangvină,
cre.te secre.ia gastrică, stimulează
digestia
Este culoare caldă, stimulează activitatea,
generează optimism, veselie, dă senza.ie
puternică de apropiere în spa.iu, sugerează
sensibilitate
Verde
Cre.te tonusul,produce stări de
calm .i echilibru
Este o culoare de echilibru, produce
senza.ie de confort, de calm, de lini.te, de
relaxare, stimulează contemplarea .i
imagina.ia
Galben
Stimuleazăactivitatea
cardiovasculară, stimulează ochiul
.i sistemul nervos
Este culoare caldă, veselă, dă senza.ia de
apropiere, tandre.e, stimulează observa.ia,
calmant al nevrozelor
Efectele fiziologice .i psihologice
ale culorilor
CuloareaEfecte fiziologice
Efecte psihologice
Albastru
Scade tonusul muscular .i
presiunea sangvină, calmează
respira.ia.i pulsul
Este o culoare foarte rece, lini.titoare, în
exces duce la deprimare, dă senza.ia de
depărtare în spa.iu, de sobrietate,
sugerează .i stimulează evocarea,
îngăduin.a, sentimentalismul
Violet
Cre.te rezisten.acardio –vasculară
.i a plămânilor
Este o culoare rece, contradictorie,
produce nelini.te, nostalgie, dar .i
optimism, dă deopotrivă senza.ia de
apropiere.i depărtare, atrac.ie .i
respingere
Negru
Produce re.inere, inhibi.ie, tensiune
Dă senza.ie de nelini.te,produce depresie,
introversie, înduio.are
Alb
Dă o moderată activitate
excitatoare
Sugerează sobrietate, suavitate, puritate, dă
senza.ia de u.urare psihică
Senza.iile auditive
.Excitant –undele sonore cuprinse între 16 .i
20000 cicli/secundă
.Sub 16 cicli/ sec –infrasunete
.Peste 20000 cicli / sec –ultrasunete
.Nu le auzim decât cu aparate speciale
Senza.iile auditive
.Proprietă.ile senza.iilor auditive
.Frecven.a vibra.iilor –nr. de vibra.ii / sec. determină
Înăl.imea sunetului
.Amplitudinea undei –energia undei, determină
Intensitatea
.Forma undei –este dată de natura sursei sonore,
determină Timbrul
.Undele
.Periodice generează sunetele muzicale
.Neperiodice generează zgomotele
Senza.ii cutanate -tactile
.Excitant –natura suprafe.elor obiectelor
.Rezultă prin atingerea .i presiunea obiectelor
asupra pielii
.Cele mai
.Sensibile zone tactile
.Vârful degetelor, regiunea buzelor, vârful limbii
.Pu.in sensibile
.Fruntea, spatele
Senza.ii cutanate -termice
.Excitant –diferen.a de temperatură între corp .i
obiect
.Receptorii sunt în piele –diferi.i pentru cald .i rece
.Senza.ia este mai intensă cu cât modificarea
temperaturii pielii este mai rapidă
.Rolul senza.iilor termice
.Cunoa.terea proprietă.ilor calorice ale obiectelor
.Sunt incluse în mecanismele de termoreglare (pentru
adaptare .i apărare)
Senza.ii olfactive
.Excitant –particulele de substan.e volatile ce
pătrund în fosele nazale
.Mirosurile nu au putut fi clasificate, poartă
denumirea sursei
.Senza.iile olfactive .i gustative se influen.ează
reciproc
.Pot fi
.Intense
.Slabe
Senza.ii olfactive
.Rolul:
.Semnalizează proprietă.ile olfactive ale obiectelor
.Sunt implicate în mecanismele de apărare (evităm
substan.ele nocive)
.Reglează apetitul
.Contribuie la buna sau proasta dispozi.ie
Senza.ii gustative
.Excitant –substan.ele solubile ce pătrund în
cavitatea bucală
.Receptor –papilele gustative
.Există patru feluri fundamentale de senza.ii de
gust:
.Sărat –provocat de clorura de sodiu (sarea)
.Amar -chinină
.Dulce -zaharină
.Acru –acidul acetic
Senza.ii gustative
.Rol:
.Cunoa.terea însu.irii obiectelor
.Apărarea fa.ă de cele nocive
.Reglarea comportamentului alimentar
.Producerea dispozi.iei afective pozitive
.Gustul este dependent .i de starea internă a
organismului
Senza.ii proprioceptive
.Excitant –tensiunea musculară a mu.chilor
antrena.i în pozi.ia sta.ionară
.Semnalizează starea de postură a membrelor,
trunchiului .i capului
Senza.ii kinestezice
.Excitant –tensiunea mu.chilor ce produc mi.carea
.Informează despre direc.ia, durata, intensitatea
mi.cării
.Rol
.Reglarea fină a mi.cărilor
.Integrarea mi.cărilor în ac.iuni voluntare complexe
.Formele de bază ale kinesteziei
.Kinestezia aparatului locomotor, manuală .i kinestezia
verbo -motorie
Senza.ii de echilibru
.Receptori –în cavită.ile urechii interne
.Semnalizează schimbarea pozi.iei capului fa.ă de
trunchi .i a corpului în întregime
.Rol:
.Stabilirea centrului de greutate al corpului –după
schimbări de pozi.ie
.Men.inerea echilibrului vertical în timpul mersului .i
a direc.iei de deplasare
.Redresarea stării de echilibru în alunecări, căderi
Senza.ii organice
.Excitant –modificarea chimismului intern al
organismului
.Rol:
.Adaptativ
.Men.inerea stării de sănătate
.Realizarea bunei dispozi.ii
Senza.ii de durere
.Semnalează tulburări func.ionale .i distrugeri de
.esuturi organice
.Receptorii sunt în piele (al.ii decât cei termici)
.Rol:
.Apărarea organismului
.Stimularea ac.iunilor de îndepărtare de sursele nocive
.i de ameliorare a durerii
Legile generale ale sensibilită.ii
.Legea intensită.ii
.Legea contrastului senzorial
.Legea adaptării
.Legea interac.iunii analizatorilor
.Legea semnifica.iei
Legea intensită.ii (legea pragurilor
absolute .i diferen.iale)
.Un excitant produce o senza.ie numai dacă are o
anumită intensitate
.Legea vizează trei praguri senzoriale:
.Pragul minimal absolut –cea mai mică intensitate a
unui stimul care poate determina o senza.ie specifică
.Pragul absolut maxim –peste acest prag apar senza.ii
de durere
.Pragul diferen.ial –cantitatea minimă care adăugată
la stimularea ini.ială determină o nouă senza.ie
Legea contrastului senzorial
.Doi stimuli cu caracteristici opuse se scot
reciproc în eviden.ă
.Două tipuri de contrast:
.Succesiv –cre.te sensibilitatea fa.ă de un stimul
prezentat după ac.iunea îndelungată a altuia
.Simultan –stimulii ac.ionează în acela.i timp (ex.
culoarea negru pe galben)
Legea adaptării
.Sensibilitatea unui analizator se modifică la
ac.iunea repetată / mai îndelungată a unui stimul
de intensitate constantă
.Adaptarea poate fi:
.Negativă –stimul puternic –scade sensibilitatea
analizatorului
.Pozitivă –stimul slab –cre.te sensibilitatea
analizatorului
Legea interac.iunii analizatorilor
.O senza.ie care se produce într-un analizator
influen.ează producerea senza.iilor în al.i
analizatori (le intensifică sau le diminuă)
.Un stimul ce ac.ionează asupra unui analizator
produce efecte senzoriale secundare pentru un
alt analizator ce nu a fost stimulat
Legea semnifica.iei
.Semnifica.ia mare a unui stimul face să crescă
sensibilitatea fa.ă de el, să fie mai repede discriminat,
chiar dacă este un stimul slab
.La animale –semnifica.ia rezultă din valoarea
biologică a stimulilor
.La om –se adaugă .i o semnifica.ie socio -culturală
Percep.ia
Percepţiile
.Procese senzoriale complexe –totalitatea
informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi
fenomenelor
.La baza lor stau senzaţiile –reflectă însuşiri izolate
separate
.În orice percepţie sunt implicate diferite senzaţii
.Apare totdeauna în prezent şi prin acţiunea
directă a obiectelor şi fenomenelor asupra
analizatorilor
Caracteristici
.Proces psihic senzorial, complex
.Semnalizează însu.iri concrete
.Percep.ia este imagine integrală, bogată în
con.inut (cuprinde însu.iri semnificative dar .i
detalii)
.Are o anumită durată
.Este rela.ionată cu contextul –se realizează
“aici .i acum“
Percep.ia depinde de:
.Pregătirea subiectului pentru perceperea unui
anume stimul
.Interesele sale pentru o categorie de stimuli
.Aten.ia subiectului
.Nivelul general al dezvoltării percep.iei
.Specializarea profesională
.Gradul de cultură generală
Psihologia percepţiei –
spaţiu, timp, mişcare
Percepţia spaţială
.Proprietăţilespaţialeale obictelor–forma,
mărimea, distanţa, direcţia, relieful
.Analizatorvizual, tactil, kinestezic
.Perceperea:
.Formei
.Mărimii
.Tridimensionalită.ii
.Pozi.iei
.Distan.elor mari
Percepţia timpului
.Treisistemede referinţă:
.Sistemulfizicşicosmic –repetareafenomenelornaturale(ziuaşinoaptea, succesiuneaanotimpurilor)
.Sistemulbiologic –ritmicitateafuncţiilororganismului(stăride somn/ veghe, alimentaţie)
.Sistemulsocio –cultural –activitateaşiexperienţaumanăamplasatăistoric, etc.
.Mijloacetehnicede măsurare
.Percepţiase realizează în două forme:
.Percepţiasuccesiuniievenimentelor
.Percepţiaduratei–distan.a temporală dintre două
evenimente
Percepţia mişcării
.Se referă la obiectele în mişcare –deplasarea
obiectelor în spaţiu
.Funcţie de:
.Viteza de deplasare
.Raportul de mişcare dintre observator şi obiect
.Distanţa la care se găseşte observatorul faţă de obiect
.Necesită realizarea unui anumit prag pentru
perceperea sa (mişcările lente, distanţe mari –iluzie
de repaos)
.Participă analizatorul vizual, motric, auditiv, vibrator
Senza.iile .i percep.iile
.Prima treaptă a cunoa.terii
.Singurele procese psihice care culeg informa.ii
prin contact direct cu stimulii
.Fără informa.iile ob.inute prin senza.ii .i
percep.ii ar fi imposibile formarea proceselor
cognitive superioare
Reprezentarea
Reprezentarea
.Proces cognitiv –senzorial de semnalizare –
imagini unitare, dar schematice –a însu.irilor
concrete .i caracteristiceale obiectelor .i
fenomenelor, în absen.aac.iunii directe a
acestora asupra analizatorilor
Cunoa.terea
Senza.iaGândirea
Reprezentarea Memoria
Percep.iaImagina.ia
Reprezentarea -caracteristici
.Proces senzorial
.Imagine secundară
.Este un proces complex de reconstruc.ie mentală
.Nu derivă din gândire
.Nu este un simplu fapt de evocare din memorie
.Este o subtreaptă între senzorial (senza.ii,
percep.ii) .i logic (procese cognitive superioare)
Calită.ile reprezentărilor
.Imaginea reprezentării cuprinde toate
componentele semnificativeale obiectului
.Reprezentarea este o imagine panoramică –
reconstituie în plan mental .i apoi redă integral
.i simultantoate informa.iile despre un obiect
.Semnalizează însu.irile caracteristice –omi.ând
sau diminuând detaliile
.Reprezentarea nu redă rela.iile spa.io -temporale
Calită.ile reprezentărilor
.În reprezentare există con.tiin.a absen.ei
obiectului, ea reflectă trecutul ca trecut
.Nuan.ele cromatice se reduc la culorile
fundamentale
.Reprezentarea are o mare libertate fa.ă de schema
structurală a obiectelor individuale –imaginea
reprezentării se poate modifica în func.ie de
cerin.e
Clasificarea reprezentărilor
.După analizatorul dominant în producerea lor
.După gradul de generalizare
.După nivelul opera.iilor implicate în producerea
lor
.După tipul de activitate în care se integrează
.După procesul psihic mai complex în care se
integrează
.După prezen.a sau absen.a inten.iei .i efortului
voluntar
După analizatorul dominant
.Reprezentări vizuale
.Reprezentări auditive
.Reprezentări kinestezice
Reprezentări vizuale
.Cele mai numeroase din experien.a unui om
.Exprimă cele mai multe dintre caracteristicile
reprezentării
.Sunt foarte dezvoltate la pictori, proiectan.i,
arhitec.i
Reprezentări auditive
.Reproduc zgomotele, sunetele muzicale .i
verbale singulare, structuri melodice sau verbale
.Foarte importante pentru învă.area limbilor
străine (pronun.ie, accente, etc.)
.Au rol important în munca dirijorilor,
compozitorilor, etc.
Reprezentări kinestezice
.Constau în imagini mintale ale propriilor mi.cări
–acte ideomotorii care pregătesc desfă.urarea
viitoarelor mi.cări (se produc micromi.cări ale
mu.chilor implica.i)
După gradul de generalizare
.Reprezentări individuale
.Obiecte, fiin.e deosebit de semnificative pentru o
persoană (casa părintească, mama)
.Reprezentări generale
.Cuprind însu.irile comune .i caracteristice pentru o
clasă de obiecte
După nivelul opera.iilor implicate
.Imagini reproductive
.Evocă obiecte sau fenomene percepute anterior
.Pot fi : statice (un obiect nemi.cat); cinetice (reflectă
mi.carea); de transformare (reflectă schimbările
obiectului)
.Imagini anticipative
.Se referă la mi.cări sau schimbări care nu au fost
niciodată percepute
.Rezultatul interven.iei opera.iilor gândirii .i
procedeelor imagina.iei
.După tipul de activitate în care se integrează
.Reprezentări literare, geografice, istorice, etc.
.După procesul psihic mai complex în care se
integrează
.Reprezentări ale memoriei, ale imagina.iei
.După prezen.a sau absen.a inten.iei .i efortului
voluntar
.Reprezentări voluntare, involuntare
Rolul reprezentărilor în activitatea
mintală
.Readuc în minte imaginile obiectelor care nu mai
sunt prezente
.Sprijină construirea sensului cuvintelor
.Pregătesc .i u.urează generalizările din gândire
.Influen.ează procesul imagina.iei
.Sunt punct de plecare pentru desfă.urarea
ra.ionamentelor în vederea rezolvării unei probleme
comportamentală
Psihic
.Ansamblu de fenomene psihice –memorie, gândire,
imagina.ie, aten.ie, voin.ă
.Ansamblude stări, însuşiri, fenomeneşiprocesesubiectivecedepindde mecanismelecerebraleşide
interacţiuneacu lumeaobiectivă
Etimologie
.Psihologie –termen ce provine din greaca
veche: psykhe –suflet, logos -.tiin.ă
..tiin.a despre suflet
3 nivele constitutive ale psihicului
.Percep.ia .i reprezentarea realită.ii
.Limbajul .i reconstruc.ia lingvistică a realită.ii
.Afectivitatea
.Psihologia poate studia psihicul?
.Putem măsura, cântări, privi la microscop
memoria, gândirea, voin.a etc?
.Categoric NU! Ce este de făcut?
.Tot ce se petrece pe plan psihic se manifestă în
exterior, devine observabil
.Totul se manifestă în comportament = cea mai
fidelă oglindă a sufletului
Psihologia
..tiin.ă umanistă ce studiază psihicul .i
comportamentul, adică ACTIVITATEA
PSIHOCOMPORTAMENTALĂ
.“Cine produce activitatea psihică?“
.“Cine produce gândirea, memoria, imagina.ia? “
Creierul
.“Laboratorul” activită.ii psihice
.Cea mai complexă .i desăvâr.ită formă de
organizare a materiei
Omul nu se na.te cu un sistem
psihic gata constituit
.Pentru a deveni om (sub aspect psihologic –fiin.ă
ra.ională) fiin.a nou –născută trebuie să
îndeplinească două condi.ii esen.iale:
.Să fie proiectată ereditar pentru specia umană
.Să trăiască în mediul socio –cultural (în rela.ie cu
oamenii, asimilând cultura)
.Proces lung .i greu, în etape, valabil pentru to.i
Elementele constitutive ale
psihicului
.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea
.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia
.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia
Elementele constitutive ale
psihicului
.Interac.iunea proceselor psihice
.Sistemul psihic uman .i con.tiin.a
.Sistemul de personalitate
.Personalitatea –Temperamentul –Aptitudinile –
Caracterul -Creativitatea
Rolul diferitelor componente
ale SNC in comportament
Sistemul nervos
.3 funcţii principale:
.Primeşte informaţia
.Integrează informaţia cu cele preluate anterior
.Analizează acţiune
.Combinaţie complexă de celule –sistem nervos
central şi periferic
.SNC –“centrul de comandă” –creier şi măduva
spinării
.SNP –structuri nervoase ce nu sunt protejate de
sistem osos
.Componentelesistemuluinervoscare asigurăpreluareainformaţiilordin mediulexterior suntdenumitesistemesenzoriale–analizatorulauditiv, vizual, olfactiv, gustativşicutanat
.Informaţiilede la SNC pleacăprinsistemelemotorii(sistemnervosceinfluenţeazămuşchiişiorganele)–răspund la stimuli
.Preluarea informa.iei (input), procesare .i
răspuns (output) = func.ionarea unui computer
.Sistemul nervos are o construc.ie mult mai
complexă .i este mult mai flexibil în
func.ionarea sa
.SN are capacitatea de a elabora trăiri,
emo.ii, judecă.i .i ra.ionamente
brain
ROLUL COMPONENTELOR SNC
IN COMPORTAMENT
Hipotalamusul
.Comportamentul
.Alimentar
.Sexual
.Nictemeral (ritm somn –veghe)
.Emo.ional
Talamusul
.Transmiterea informa.iei senzoriale către
structurile superioare
Sistemul limbic
.Septum
.Mijloace comportamentale privind evitarea durerii .i
ob.inerea plăcerii (pedeapsă –recompensă)
.Amigdală
.Comportament de învă.are
.Memorie
.Comportament emo.ional
.Hipocamp
.Memorie
Ganglionii bazali (putamen, gl.
Pallidus, nc. Caudat)
.Mi.carea –principalul lor rol
.Dispozi.ie
.Memorie
Neocortexul
.Coordonează .i integrează totul
.Construirea secven.elor de mi.care
.Discriminarea între pattern-uri senzoriale
complexe
.Capacitatea de gândire simbolică / abstractă –
baza gândirii umane .i a limbajului
Ariile cerebrale primare
.Producerea informa.iei senzoriale
.Aria vizuală primară –situată în lobul occipital
.Aria temporală –auz
.Arii din lobul parietal pentru orientare spa.ială .i
sim.tactil
.Pot ini.ia mi.carea
Ariile cerebrale de asocia.ie
.Procese mentale complexe –percep.ia, idea.ia,
planificarea
.Activitatea a doi lobi prezintă interes deosebit
pentru .tiin.ele comportamentale
.Lobul temporal face legătura între auz .i limbaj
.Lobul frontal –func.ii complexe –aten.ia,
planificarea, abilită.ile sociale, gândirea abstractă,
anumite trăsături de personalitate
DIVOFNS1
nervoussystem
Sistemul nervos periferic
.Format din 2 sub-sisteme principale:
.Sistemul nervos somatic –transmite informaţia de la
analizatori la SNC şi apoi de aici la nivel muscular
.Sistemul nervos autonom –transmiterea informaţiei
în ambele sensuri, între SNC şi cord, plămâni,
glandele endocrine şi alte organe.
-format din SN simpatic / parasimpatic
-funcţionare independentă
–exercită control asupra unor activităţi în afara
controlului conştient –funcţia digestivă, perspiraţie
Sistemul nervos periferic
.Sistem nervos simpatic
.Pregăteşte organismul pentru acţiune (exp.tahicardie)
.Sistem nervos parasimpatic
.Reglează funcţiile organismului având ca scop
conservarea energiei (exp. bradicardie)
Aceste funcţii sunt vitale pentru supravieţuire!
autonomicns
Funcţionarea SN
.Neuroni –capacitate de a comunica între ei –
sinapsă –formată din axonul unui neuron şi
dendrita altuia
.Transmiterea informaţiei prin axon este de tip
electric, iar prin sinapse de natură chimică–
neurotransmiţători
.Când potenţialul electric ajunge la sinapse –
axonul neuronului presinaptic descarcă un
neurotransmiţător
Neuron
Neurocytology_figure_3
Neuron
Funcţionarea SN
.Neurotransmiţătorii se descarcă în fanta
sinaptică şi sunt captaţi de neuronul postsinaptic
.După captare, neurotransmiţătorii modifică
potenţialul de membrană şi declanşează un
răspuns electric –potenţial electric postsinaptic
(excitator sau inhibitor) –se transmite tuturor
celulelor postsinaptice ale organismelor
Funcţionarea SN
.Semnalul transmis este dependent de câteva
elemente:
.tipul neurotransmi.ătorului,
.ce situs postsinaptic stimulează .i
.ce alte mesaje ajung la celula postsinaptică
neuron3
Neurotransmiţătorii
.Pot stimulaun neuron postsinapticdoarprinlegareade structurispecializatede pemembrananeuronului–receptori
.Receptoriisunt localiza.i pe dendrite, sau pe
corpul neuronal .i recunoscnumaiun tip de
neurotransmiţător
.Legareareceptor –neurotransmiţător–de
scurtădurată–esteînlăturatprindistrugereaNT
de cătreo enzimăsautransportulînfantasinaptică, prinrecaptare.
Elemente de biochimie
în psihologie
1.Ce tipuri de neurotransmiţători
participă la comunicarea dintre
diverse structuri?
2.Cum influenţează aceste structuri
comportamentul uman?
.Un grup de neuroni care foloseşte acelaşi tip de
neurotransmiţători –sistem neurotransmiţător
.Unele sisteme neurotransmiţătoare –rol
important în anumite comportamente
individuale sau generarea unor afecţiuni
.Există 7 neurotransmiţători importanţi:
acetilcolina, noradrenalina, serotonina,
dopamina, GABA, glutamatul şi endorfinele.
Acetilcolina
.PrimulNT identificat
.Ggl bazali, nc. bazal Meynert, hipocamp, cortex
.Acţioneazăatâtla nivel
.central –controlulmotilităţii
.periferic–controleazăcontracţiamusculară
.Axoniineuronilorcolinergiciparticipăla
alcătuireaunorcircuitecerebraleimportante(sistemlimbic, inclusivhipotalamus) implicate înprocesulde memorare
Noradrenalina
.Aprox. jumătatedin NA de la nivelcentral se
aflăînceluleledin locus ceruleus
.Trunchi cerebral, cerebel, hipotalamus, cortex
.Este implicatăînreglarearitmuluisomn–veghe,
procesulde învăţareşireglareadispoziţiei
.Anomaliilefuncţionăriisistemuluiadrenergic -
depresie
Serotonina
.Se găseşteîncantităţimarila nivelulnucleilorrafeului(trunchi cerebral), hipotalamus, amigdală,
hipocamp
.Responsabilăde stareadispoziţionalăşireglareasomnului
.Diferenţade NA: celuleleneuronalepot folosiun
derivatal serotoninei, triptofanul, direct din aportulalimentarcemâncămpoateafectacantitateade serotoninăla nivelcerebral
.Disfuncţionalitate–anumitetipuride obezitate,
sindromulpremenstrual, uneletipuride depresie
Dopamina
.Importantăpentrumotilitate
.Se găseşteînsubstanţaneagrăşistriat, sistem limbic,
cortex prefrontal
.Uniidin neuroniisist. Dopaminergicsuntimportanţiînexperientarearecompenseisauplăcerii–vitalăpentrucorectareaşimotivareacomportamentului
.Disfuncţiilesistemuluidopaminergic–tulburăride
motilitate(inclusivboalaParkinson) parţialresponsabilide apariţiaschizofreniei(percepţia,
expresivitateaemoţiei, gândireasever distorsionate)
GABA(acidul gama amino butiric)
.Celmaiimportant neurotransmiţătorcu rolinhibitor al SNC
.Cerebel, ggl. bazali, cortex
.Rolimportant înprocesulde adormire, cogni.ie,
emo.ii
.DisfuncţionalitateasistemuluiGABA –ergic–
tulburărisevere de anxietate, boalaHuntington,
apariţiaepilepsiei
Glutamatul
.Cel mai important neurotransmiţător excitator al
SNC
.Este utilizat de mai mulţi neuroni decât oricare
ale neurotransmiţător
.Majoritatea sinapselor le realizează la nivelul
cortexului cerebral şi hipocampului
.Are capacitatea de a “întări” conexiunile
sinaptice, permite mesajelor să traverseze fanta
sinaptică cu mai multă eficienţă stă la baza
procesului de învăţare
.Suprasolicitarea sistemelor glutamat-ergice poate
determina moartea neuronală
Endorfinele
.Familie de neurotransmiţători care se poate lega
de acelaşi receptor stimulat de opioide
.Opiaceele (exp. Morfina, heroina) –reduc
intensitatea durerii, produc euforie, şi în doze
mari determină somnolenţă
.Endorfinele –modifică semnalele dureroase ce
ajung la nivel cerebral
Neurotransmiţătorul
Funcţia
normală
Afecţiunea cauzată
de disfuncţie
Efectele blocării
sau amplificării
activităţii
neurotransmiţă-
torului
Acetilcolina
Motilitate
Memorie
Boala Alzheimer
Blocarea recep-
torilor colinergici
Noradrenalina
Somn
Învăţare
Dispoziţie
Depresie
Cocaina şi unele
medicamente
folosite în trata-
mentul depresiei
cresc activitatea
noradrenalinei
prin blocarea
inactivării
Serotonina
Dispoziţie
Apetit
Depresie
Unele medicaţii
folosite în trata-
mentul depresiei
cresc conţinutul
de serotonină prin
blocarea
inactivării
Neurotransmiţătorul
Funcţia
normală
Afecţiunea
cauzată de
disfuncţie
Efectele blocării
sau amplificării
activităţii
neurotransmiţă-
torului
Dopamina
Mişcare
Recompensă
Boala Parkinson
Schizofrenie
Medicamentele
utilizate în trata-
mentul schizofre-
niei blochează re-
ceptorii dopaminer-
gici; cocaina creşte
nivelul dopaminei
prin blocarea inac-
tivării
GABA
Mişcare
Boala
Huntington
Epilepsie
Blocarea receptori-
lor GABA declan-
şează crizele;
medicaţia antiepi-
leptică creşte efec-
tele GABA
Neurotransmiţătorul
Funcţia
normală
Afecţiunea cauzată
de disfuncţie
Efectele blocării
sau amplificării
activităţii
neurotransmiţă-
torului
Glutamatul
Memorie
Pierdere de
neuroni post AVC
Medicamentele
care blochează
receptorii pentru
glutamat reduc
afectarea creieru-
lui după un AVC
Endorfinele
Modularea
durerii
Nu au fost stabilite
încă afecţiunile în
care acestea sunt
implicate
Efectul endorfine-
lor este blocat de
Naloxon şi mimat
de opiacee
Sistemul endocrin
.Neuronii nu sunt singurele structuri celulare care
pot comunica între ele
.Celulele care formează sistemul endocrin se
grupează formând organe specializate –glandele
endocrine –comunică prin hormoni –acţiuni
similare neurotransmiţătorilor
.Noradrenalina şi endorfinele exercită funcţii de
neurotransmiţători cât şi de hormoni
.Hormonii trec direct în sânge –transportanţi în
întreg organismul –stimulează celule cu care nu
au legătură directă
.Mesajul hormonal este primit numai de celulele
care au receptori specifici
.Fiecare hormon este controlat prin sistem feed –
back, alcătuit din: creier, glanda pituitară, glanda
endocrină, organul ţintă (creierul face parte
dintre organele ţintă)
Relaţia dintre hormoni, creier şi
comportamentul uman este complexă
.Creierul participă activ la controlul secreţiei
hormonale
.Glandele endocrine influenţează prin secreţia
hormonală funcţionarea cerebrală şi
comportamentul
.Secreţia majorităţii hormonilor poate fi
influenţată şi de unele procese psihologice (de
exp. Stresul)
Cele mai importante glande endocrine .i rolul
lor asupra comportamentului
Hormon
Glandaendocrină
Comportament
T3,T4
Tiroidă
Psihomotricitate (cre.te agita.ia, nervozitatea,
ritmul, uneori până la incapacitate de
concentrare). Se secretă în cant. Crescute în stres.
Când h. Tiroidieni scad, apare bradipsihismul
Cortizol
Corticosuprarenalele
Se secretă în cantită.i crescute în depresie .i stres.
Conduce la disforie
Adrenalină,
Noradrenalină
Medulosuprarenalele
Se secretăîn cant. Crescute în stres .i pot
conduce la agita.ie, furie
Androgeni
Estrogeni
Gonade
Sunt implica.i în agresivitate .i comportament
sexual. Lega.i de ini.ierea rela.iilor de cuplu
Insulină
Glucagon
Pancreas endocrin
Se secretă în cant. Crescute în stres
Melatonină
Epifiză
Implicată în ritmul biologic .i comportamentul
sexual
Cele mai importante glande endocrine .i rolul
lor asupra comportamentului
Hormon
Glandaendocrină
Comportament
ACTH, STH, etc.
Hipofiză
Ac.iunea hormonilor pe care îi stimulează
Vasopresină,
Oxitocină
Hipofiză
Implica.iîn comportament matern .i sexual.
Procese psihice senzoriale
Senza.ia
Senzaţiile
.Procesepsihiceelementare
.Reflectăînmod izolatînsuşirileconcrete ale obiectelorşifenomenelorîncondiţiileacţiuniidirectea stimulilorasupraorganelorde simţ(analizatori)
.Este imaginea primară, simplă, are o anumită
.-intensitate
.-calitate
.-durată
.-tonalitate afectivă
.Caracteristicile unei senza.ii depind de
.Particularită.ile stimulului / particularit. subiectului
Particularită.i ale subiectului de
care depind însu.irile senza.iilor
.Gradul de interes pentru o categorie de stimuli
.Prezen.a unor aptitudini (ex. Aptitudine
muzicală)
.Atitudinea fa.ă de stimul (poate determina
cre.terea sau scăderea sensibilită.ii fa.ă de el)
.Locul ocupat de senza.ie în cadrul activită.ii
subiectului (când ocupă un loc central, senza.ia
se realizează rapid .i clar –ex. Semnalele
avertizoare)
Func.iile senza.iilor
.Realizează legături informa.ionale simple cu
mediul
.Contribuie la con.tientizarea lumii .i a propriei
fiin.e (senza.iile tactile, proprioceptive)
.Interac.ionează cu celelalte procese psihice
Analizatorul
.Aparatul anatomo-fiziologic care face posibilă
producerea senza.iilor
.Componente:
.Receptorul
.Calea de conducere a influxului nervos
.Veriga centrală (segmentul cortical)
.Conexiunea inversă
Analizatorul
.Receptorul
.transformă energia stimulilor în influx nervos
.alcătuit din celule sau prelungiri celulare specializate,
sensibile la o anumită categorie de stimuli (optici,
acustici)
.Calea de conducere –calea aferentă
.Transferă informa.ia de la receptor la scoar.a cerebrală
.Realizează analiza .i sinteza primară a influxurilor
nervoase
.Prim filtraj senzorial
Analizatorul
.Veriga centrală (segmentul cortical)
.Specializată în decodificare –transformă impulsul
nervos în fapt psihic (senza.ie)
.Conexiunea inversă
.Componentă ce asigură autoreglarea analizatorului, în
vederea mai bunei recep.ionări a stimulului
Principalele modalită.i senzoriale
.Senza.ii vizuale
.Senza.ii auditive
.Senza.ii cutanate
.Senza.ii gustative
.Senza.ii proprioceptive
.Senza.ii kinestezice
.Senza.ii de echilibru
.Senza.ii organice .i de durere
Senza.ii vizuale
.Excitant: undele electromagnetice cuprinse între
390 –770 nm
.Au trei proprietă.i de bază:
.Tonul cromatic –culoarea obiectului –depinde de
lungimea de undă reflectată
.Luminozitatea –depinde de intensitatea luminii
reflectate
.Satura.ia –puritatea culorii
Senza.ii vizuale
.Corpurile absorb o parte a radia.iilor .i reflectă o
altă parte
.Omul vede obiectele colorate într-o nuan.ă
cromatică corespunzătoare lungimilor de undă
reflectate:
.Obiectul absoarbe toate undele –negru
.Obiectul reflectă toate undele –alb
.Reflectă selectiv –una dintre cele 7 culori ale
spectrului
Rolul culorilor
.Semnalizează existen.a unor obiecte
.Calmează sau activează omul –încărcătura lor
energetică depinde de lungimea de undă)
.După preferin.ele pentru diferite culori putem
aprecia unele însu.iri de personalitate ale
indivizilor
Efectele fiziologice .i psihologice
ale culorilor
CuloareaEfecte fiziologice
Efecte psihologice
Ro.u
Cre.te tonusul muscular, stimulează
respira.ia, este calorific
Culoare foarte caldă, stimulează activitatea,
favorizează activitatea intelectuală
(gândirea), dă senza.ia de apropiere în
spa.iu, generează nelini.te, stimulează
tendin.a de agresivitate
Portocaliu
Cre.te pulsul .i presiunea sangvină,
cre.te secre.ia gastrică, stimulează
digestia
Este culoare caldă, stimulează activitatea,
generează optimism, veselie, dă senza.ie
puternică de apropiere în spa.iu, sugerează
sensibilitate
Verde
Cre.te tonusul,produce stări de
calm .i echilibru
Este o culoare de echilibru, produce
senza.ie de confort, de calm, de lini.te, de
relaxare, stimulează contemplarea .i
imagina.ia
Galben
Stimuleazăactivitatea
cardiovasculară, stimulează ochiul
.i sistemul nervos
Este culoare caldă, veselă, dă senza.ia de
apropiere, tandre.e, stimulează observa.ia,
calmant al nevrozelor
Efectele fiziologice .i psihologice
ale culorilor
CuloareaEfecte fiziologice
Efecte psihologice
Albastru
Scade tonusul muscular .i
presiunea sangvină, calmează
respira.ia.i pulsul
Este o culoare foarte rece, lini.titoare, în
exces duce la deprimare, dă senza.ia de
depărtare în spa.iu, de sobrietate,
sugerează .i stimulează evocarea,
îngăduin.a, sentimentalismul
Violet
Cre.te rezisten.acardio –vasculară
.i a plămânilor
Este o culoare rece, contradictorie,
produce nelini.te, nostalgie, dar .i
optimism, dă deopotrivă senza.ia de
apropiere.i depărtare, atrac.ie .i
respingere
Negru
Produce re.inere, inhibi.ie, tensiune
Dă senza.ie de nelini.te,produce depresie,
introversie, înduio.are
Alb
Dă o moderată activitate
excitatoare
Sugerează sobrietate, suavitate, puritate, dă
senza.ia de u.urare psihică
Senza.iile auditive
.Excitant –undele sonore cuprinse între 16 .i
20000 cicli/secundă
.Sub 16 cicli/ sec –infrasunete
.Peste 20000 cicli / sec –ultrasunete
.Nu le auzim decât cu aparate speciale
Senza.iile auditive
.Proprietă.ile senza.iilor auditive
.Frecven.a vibra.iilor –nr. de vibra.ii / sec. determină
Înăl.imea sunetului
.Amplitudinea undei –energia undei, determină
Intensitatea
.Forma undei –este dată de natura sursei sonore,
determină Timbrul
.Undele
.Periodice generează sunetele muzicale
.Neperiodice generează zgomotele
Senza.ii cutanate -tactile
.Excitant –natura suprafe.elor obiectelor
.Rezultă prin atingerea .i presiunea obiectelor
asupra pielii
.Cele mai
.Sensibile zone tactile
.Vârful degetelor, regiunea buzelor, vârful limbii
.Pu.in sensibile
.Fruntea, spatele
Senza.ii cutanate -termice
.Excitant –diferen.a de temperatură între corp .i
obiect
.Receptorii sunt în piele –diferi.i pentru cald .i rece
.Senza.ia este mai intensă cu cât modificarea
temperaturii pielii este mai rapidă
.Rolul senza.iilor termice
.Cunoa.terea proprietă.ilor calorice ale obiectelor
.Sunt incluse în mecanismele de termoreglare (pentru
adaptare .i apărare)
Senza.ii olfactive
.Excitant –particulele de substan.e volatile ce
pătrund în fosele nazale
.Mirosurile nu au putut fi clasificate, poartă
denumirea sursei
.Senza.iile olfactive .i gustative se influen.ează
reciproc
.Pot fi
.Intense
.Slabe
Senza.ii olfactive
.Rolul:
.Semnalizează proprietă.ile olfactive ale obiectelor
.Sunt implicate în mecanismele de apărare (evităm
substan.ele nocive)
.Reglează apetitul
.Contribuie la buna sau proasta dispozi.ie
Senza.ii gustative
.Excitant –substan.ele solubile ce pătrund în
cavitatea bucală
.Receptor –papilele gustative
.Există patru feluri fundamentale de senza.ii de
gust:
.Sărat –provocat de clorura de sodiu (sarea)
.Amar -chinină
.Dulce -zaharină
.Acru –acidul acetic
Senza.ii gustative
.Rol:
.Cunoa.terea însu.irii obiectelor
.Apărarea fa.ă de cele nocive
.Reglarea comportamentului alimentar
.Producerea dispozi.iei afective pozitive
.Gustul este dependent .i de starea internă a
organismului
Senza.ii proprioceptive
.Excitant –tensiunea musculară a mu.chilor
antrena.i în pozi.ia sta.ionară
.Semnalizează starea de postură a membrelor,
trunchiului .i capului
Senza.ii kinestezice
.Excitant –tensiunea mu.chilor ce produc mi.carea
.Informează despre direc.ia, durata, intensitatea
mi.cării
.Rol
.Reglarea fină a mi.cărilor
.Integrarea mi.cărilor în ac.iuni voluntare complexe
.Formele de bază ale kinesteziei
.Kinestezia aparatului locomotor, manuală .i kinestezia
verbo -motorie
Senza.ii de echilibru
.Receptori –în cavită.ile urechii interne
.Semnalizează schimbarea pozi.iei capului fa.ă de
trunchi .i a corpului în întregime
.Rol:
.Stabilirea centrului de greutate al corpului –după
schimbări de pozi.ie
.Men.inerea echilibrului vertical în timpul mersului .i
a direc.iei de deplasare
.Redresarea stării de echilibru în alunecări, căderi
Senza.ii organice
.Excitant –modificarea chimismului intern al
organismului
.Rol:
.Adaptativ
.Men.inerea stării de sănătate
.Realizarea bunei dispozi.ii
Senza.ii de durere
.Semnalează tulburări func.ionale .i distrugeri de
.esuturi organice
.Receptorii sunt în piele (al.ii decât cei termici)
.Rol:
.Apărarea organismului
.Stimularea ac.iunilor de îndepărtare de sursele nocive
.i de ameliorare a durerii
Legile generale ale sensibilită.ii
.Legea intensită.ii
.Legea contrastului senzorial
.Legea adaptării
.Legea interac.iunii analizatorilor
.Legea semnifica.iei
Legea intensită.ii (legea pragurilor
absolute .i diferen.iale)
.Un excitant produce o senza.ie numai dacă are o
anumită intensitate
.Legea vizează trei praguri senzoriale:
.Pragul minimal absolut –cea mai mică intensitate a
unui stimul care poate determina o senza.ie specifică
.Pragul absolut maxim –peste acest prag apar senza.ii
de durere
.Pragul diferen.ial –cantitatea minimă care adăugată
la stimularea ini.ială determină o nouă senza.ie
Legea contrastului senzorial
.Doi stimuli cu caracteristici opuse se scot
reciproc în eviden.ă
.Două tipuri de contrast:
.Succesiv –cre.te sensibilitatea fa.ă de un stimul
prezentat după ac.iunea îndelungată a altuia
.Simultan –stimulii ac.ionează în acela.i timp (ex.
culoarea negru pe galben)
Legea adaptării
.Sensibilitatea unui analizator se modifică la
ac.iunea repetată / mai îndelungată a unui stimul
de intensitate constantă
.Adaptarea poate fi:
.Negativă –stimul puternic –scade sensibilitatea
analizatorului
.Pozitivă –stimul slab –cre.te sensibilitatea
analizatorului
Legea interac.iunii analizatorilor
.O senza.ie care se produce într-un analizator
influen.ează producerea senza.iilor în al.i
analizatori (le intensifică sau le diminuă)
.Un stimul ce ac.ionează asupra unui analizator
produce efecte senzoriale secundare pentru un
alt analizator ce nu a fost stimulat
Legea semnifica.iei
.Semnifica.ia mare a unui stimul face să crescă
sensibilitatea fa.ă de el, să fie mai repede discriminat,
chiar dacă este un stimul slab
.La animale –semnifica.ia rezultă din valoarea
biologică a stimulilor
.La om –se adaugă .i o semnifica.ie socio -culturală
Percep.ia
Percepţiile
.Procese senzoriale complexe –totalitatea
informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi
fenomenelor
.La baza lor stau senzaţiile –reflectă însuşiri izolate
separate
.În orice percepţie sunt implicate diferite senzaţii
.Apare totdeauna în prezent şi prin acţiunea
directă a obiectelor şi fenomenelor asupra
analizatorilor
Caracteristici
.Proces psihic senzorial, complex
.Semnalizează însu.iri concrete
.Percep.ia este imagine integrală, bogată în
con.inut (cuprinde însu.iri semnificative dar .i
detalii)
.Are o anumită durată
.Este rela.ionată cu contextul –se realizează
“aici .i acum“
Percep.ia depinde de:
.Pregătirea subiectului pentru perceperea unui
anume stimul
.Interesele sale pentru o categorie de stimuli
.Aten.ia subiectului
.Nivelul general al dezvoltării percep.iei
.Specializarea profesională
.Gradul de cultură generală
Psihologia percepţiei –
spaţiu, timp, mişcare
Percepţia spaţială
.Proprietăţilespaţialeale obictelor–forma,
mărimea, distanţa, direcţia, relieful
.Analizatorvizual, tactil, kinestezic
.Perceperea:
.Formei
.Mărimii
.Tridimensionalită.ii
.Pozi.iei
.Distan.elor mari
Percepţia timpului
.Treisistemede referinţă:
.Sistemulfizicşicosmic –repetareafenomenelornaturale(ziuaşinoaptea, succesiuneaanotimpurilor)
.Sistemulbiologic –ritmicitateafuncţiilororganismului(stăride somn/ veghe, alimentaţie)
.Sistemulsocio –cultural –activitateaşiexperienţaumanăamplasatăistoric, etc.
.Mijloacetehnicede măsurare
.Percepţiase realizează în două forme:
.Percepţiasuccesiuniievenimentelor
.Percepţiaduratei–distan.a temporală dintre două
evenimente
Percepţia mişcării
.Se referă la obiectele în mişcare –deplasarea
obiectelor în spaţiu
.Funcţie de:
.Viteza de deplasare
.Raportul de mişcare dintre observator şi obiect
.Distanţa la care se găseşte observatorul faţă de obiect
.Necesită realizarea unui anumit prag pentru
perceperea sa (mişcările lente, distanţe mari –iluzie
de repaos)
.Participă analizatorul vizual, motric, auditiv, vibrator
Senza.iile .i percep.iile
.Prima treaptă a cunoa.terii
.Singurele procese psihice care culeg informa.ii
prin contact direct cu stimulii
.Fără informa.iile ob.inute prin senza.ii .i
percep.ii ar fi imposibile formarea proceselor
cognitive superioare
Reprezentarea
Reprezentarea
.Proces cognitiv –senzorial de semnalizare –
imagini unitare, dar schematice –a însu.irilor
concrete .i caracteristiceale obiectelor .i
fenomenelor, în absen.aac.iunii directe a
acestora asupra analizatorilor
Cunoa.terea
Senza.iaGândirea
Reprezentarea Memoria
Percep.iaImagina.ia
Reprezentarea -caracteristici
.Proces senzorial
.Imagine secundară
.Este un proces complex de reconstruc.ie mentală
.Nu derivă din gândire
.Nu este un simplu fapt de evocare din memorie
.Este o subtreaptă între senzorial (senza.ii,
percep.ii) .i logic (procese cognitive superioare)
Calită.ile reprezentărilor
.Imaginea reprezentării cuprinde toate
componentele semnificativeale obiectului
.Reprezentarea este o imagine panoramică –
reconstituie în plan mental .i apoi redă integral
.i simultantoate informa.iile despre un obiect
.Semnalizează însu.irile caracteristice –omi.ând
sau diminuând detaliile
.Reprezentarea nu redă rela.iile spa.io -temporale
Calită.ile reprezentărilor
.În reprezentare există con.tiin.a absen.ei
obiectului, ea reflectă trecutul ca trecut
.Nuan.ele cromatice se reduc la culorile
fundamentale
.Reprezentarea are o mare libertate fa.ă de schema
structurală a obiectelor individuale –imaginea
reprezentării se poate modifica în func.ie de
cerin.e
Clasificarea reprezentărilor
.După analizatorul dominant în producerea lor
.După gradul de generalizare
.După nivelul opera.iilor implicate în producerea
lor
.După tipul de activitate în care se integrează
.După procesul psihic mai complex în care se
integrează
.După prezen.a sau absen.a inten.iei .i efortului
voluntar
După analizatorul dominant
.Reprezentări vizuale
.Reprezentări auditive
.Reprezentări kinestezice
Reprezentări vizuale
.Cele mai numeroase din experien.a unui om
.Exprimă cele mai multe dintre caracteristicile
reprezentării
.Sunt foarte dezvoltate la pictori, proiectan.i,
arhitec.i
Reprezentări auditive
.Reproduc zgomotele, sunetele muzicale .i
verbale singulare, structuri melodice sau verbale
.Foarte importante pentru învă.area limbilor
străine (pronun.ie, accente, etc.)
.Au rol important în munca dirijorilor,
compozitorilor, etc.
Reprezentări kinestezice
.Constau în imagini mintale ale propriilor mi.cări
–acte ideomotorii care pregătesc desfă.urarea
viitoarelor mi.cări (se produc micromi.cări ale
mu.chilor implica.i)
După gradul de generalizare
.Reprezentări individuale
.Obiecte, fiin.e deosebit de semnificative pentru o
persoană (casa părintească, mama)
.Reprezentări generale
.Cuprind însu.irile comune .i caracteristice pentru o
clasă de obiecte
După nivelul opera.iilor implicate
.Imagini reproductive
.Evocă obiecte sau fenomene percepute anterior
.Pot fi : statice (un obiect nemi.cat); cinetice (reflectă
mi.carea); de transformare (reflectă schimbările
obiectului)
.Imagini anticipative
.Se referă la mi.cări sau schimbări care nu au fost
niciodată percepute
.Rezultatul interven.iei opera.iilor gândirii .i
procedeelor imagina.iei
.După tipul de activitate în care se integrează
.Reprezentări literare, geografice, istorice, etc.
.După procesul psihic mai complex în care se
integrează
.Reprezentări ale memoriei, ale imagina.iei
.După prezen.a sau absen.a inten.iei .i efortului
voluntar
.Reprezentări voluntare, involuntare
Rolul reprezentărilor în activitatea
mintală
.Readuc în minte imaginile obiectelor care nu mai
sunt prezente
.Sprijină construirea sensului cuvintelor
.Pregătesc .i u.urează generalizările din gândire
.Influen.ează procesul imagina.iei
.Sunt punct de plecare pentru desfă.urarea
ra.ionamentelor în vederea rezolvării unei probleme
Biopsihotipologia
Biopsihotipologia
· Succesul dezvoltării personale constă într-o bună cunoaştere:
· A propriei personale
· A celor cu care stabilim relaţii sociale
· Metoda tipologică are la bază studiul trăsăturilor tipice ale obiectelor, fenomenelor sau al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene.
Definiţia biopsihotipologiei:
· Ştiinţa care cercetează relaţiile posibile între structura corpului şi profilul psihologic al indivizilor
· Trasează reperele pentru tipurile umane
· Valoarea ei este orientativă
· Poate să ne indice corelaţii intraindividuale, particularităţi metabolice, dinamica relaţiilor cu mediul, anumite disfuncţionalităţi în structura persoanei.
Biopsihotipologia lui Hipocrate şi Galen:
· Descrie tipul sangvinic, coleric, flegmatic şi melancolic
· Însuşirile luate în consideraţie au fost echilibrul, mobilitatea şi energia proceselor psihologice fundamentale
Tipologia lui Pavlov:
· I. P. Pavlov – câştigător al premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină în 1904
· Recunoscut pentru contribuţiile la studiul reflexului condiţionat şi la stabilirea importanţei acestuia
· Clasificarea sa biopsihologică corespunde celor 4 temperamente hipocratice:
• Tipul puternic dezechilibrat – colericul
• Tipul puternic – echilibrat – mobil – sangvinicul
• Tipul puternic echilibrat - inert – flegmaticul
• Tipul slab – melancolicul
Tipul puternic – dezechilibrat (colericul):
· Excitabil
· Nivel scăzut de inhibiţie şi control
· Iritabil
· Uneori tiranic
· Brutal
· Caracteristici:
- energic, nelinistit, impetuos
- isi risipeste energia
- inegal in manifestari
- cu o inteligenta nativa
- trece cu usurinta de la o stare la alta
- isi pierde usor calmul si devine agresiv
- sunt spontani, guralivi si se plictisesc repede
Tipul puternic–echilibrat–mobil (sangvinicul):
· Uşor adaptabil
· Satisfăcut de sine
· Jovial
· Tendinţă la exagerare
· - Optimisti
- Binedispusi
- Sociabili
- Dinamici, veseli, vioi
- Cu o mare capacitate de adaptare la noile situatii
- Simt in permanenta nevoia de ceva nou
- Trairile sufletesti sunt intense, insa instabile
- Trec cu usurinta peste esecuri
- Au mereu nevoie de motivatii
Tipul puternic echilibrat – inert (flegmaticul):
· Dispoziţie egală
· Calm
· Perseverent
· Inerţia proceselor de inhibiţie şi excitaţie
· Tipul puternic echilibrat – inert (flegmaticul):
· Caracteristici:
- este calm, linistit, imperturbabil
- cugeta la orice face
- echilibrat si rabdator
- perseverent
- nu este o fire certareata, insa nici comunicativa
- duc la bun sfarsit activitatile si se incadreaza intotdeauna in timpul propus
Tipul slab (melancolicul):
· Nivel crescut de inhibiţie a proceselor corticale
· Plictisit
· Abătut
· Trist
· Caracteristici:
- putin rezistent la eforturi indelungate
- taciturn
- introvertit
- slabe capacitati de adaptare la situatii noi
- prefera rutina si are o mare nevoie de siguranta
- este timid si are mereu nevoie de sustinere din partea celorlalti
- putin sociabil
- predispus depresiilor si anxietatii
- cu un dezvoltat simt al datoriei, responsabili
Tipologia lui Kretschmer:
· A elaborat o tipologie mixtă, morfo–fizio-psihologică prin observarea bolnavilor psihici
· Depresivii şi maniacalii sunt în general scunzi şi plini
· Schizofrenii sunt distanţi, indiferenţi, cu un corp înalt şi slab
Tipul picnic (biotip) – ciclotim (psihotip):
· Mic sau mijlociu de statură
· Membre scurte
· Ţesut adipos bine reprezentat
· Extrovertit, volubil, social, comunicativ, mare mobilitate afectivă
· Psihoza maniaco – depresivă
Tipul leptosom (biotip) – schizotim (psihotip):
· Longilin, subţire, înalt, cu torace îngust, membre subţiri şi lungi
· Musculatură slab dezvoltată
· Rece şi distant
· Enigmatic, indiferent sau chiar ostil faţă de mediu
· Nuanţe de bizarerie
· Schizoidul
· Schizofrenul
Tipul atletic (biotip) – vâscos (psihotip):
· Solid, înalt, bine proporţionat
· Dezvoltare remarcabilă a scheletului şi musculaturii
· Aparent liniştit, calm, dar cu reacţii explozive emoţionale, exagerate în raport cu stimulul emoţional
· Epileptoidul – adezivitate comportamentală şi vâscozitate cognitivă şi afectivă
Tipologia lui Eysenck:
· Tipul extrovertit – dezinhibiţia comportamentului, activ, sociabil, uşor adaptabil, optimist, inconstant, impulsiv, nepăsător, autoritar
· Tipul introvertit – comportament inhibat, tăcut, puţin sociabil, rezervat, pasiv, liniştit, pesimist, anxios, controlat, temperat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)