Psihicul şi evoluţia biologică

Psihicul şi evoluţia biologică

• Sistemele vii sunt evolutive
• Termenul de “ciclu al vieţii” – necesitatea cercetătorilor de a reflecta teoria dezvoltării
• Ciclul vieţii are întotdeauna aceleaşi secvenţe (există o ordine în cursul vieţii umane, chiar dacă viaţa fiecăruia este unică)
• Secvenţele ciclului vieţii apar într-o ordine constantă în viaţa fiecăruia, chiar dacă nu toate etapele sunt complete = principiu fundamental al tuturor teoriilor privind ciclurile vieţii
• Principiul epigenetic (Erikson) = fiecare etapă din ciclul vieţii este caracterizată de evenimente şi crize, care trebuie rezolvate pentru ca dezvoltarea să fie continuă şi lină
• Nereuşita rezolvării unei crize specifice etapei de viaţă toate etapele ulterioare de dezvoltare vor reflecta eşecul sub forma dezadaptării cognitive, emoţionale, sociale şi chiar fizice.
• Stadiul de dezvoltare este o complexitate progresivă, se diferenţiază de cel precedent şi îl condiţionează pe cel următor
• Există multipli factori de ordin fiziologic, social, fizic şi psihologic, care intervin în dezvoltarea psihicului
• Din punct de vedere evolutiv, adolescenţa şi climacteriul sunt momente de criză (primare), care mobilizează organismul pentru apărare sau afirmare
• Organismul se adaptează la un nou echilibru
• Crizele secundare – matrimonială, criza pensionării
• Crize accidentale

Stadiile dezvoltării (Erikson):

I. Stadiul oral – percepţiile şi activităţile sunt centrate pe gură. Vârsta 0 – 1 an.

II. Stadiul “anal” – individul îşi stăpâneşte sfincterele, muşchii, mişcările. Stadiu de autonomie. Vârsta 2 – 3 ani.

III. Stadiul genitalităţii infantile şi motricităţii (4 – 7 ani). Dobândeşte iniţiativă – alegerea scopurilor, perseverenţă.

IV. Stadiul de latenţă a sexualităţii infantile (8 – 11 ani) – creşterea dexterităţii, îndemânării, adaptare la lumea instrumentelor

V. Pubertate şi adolescenţă (12 – 19 ani) – identitatea personală

VI. Stadiul tinereţii adulte (20 – 34 ani) – raporturi intime cu altul – prietenie, luptă, schimb intelectual, activitate sexuală

VII. Vârsta adultă (34 – 44 ani) – productivitate, creativitate

VIII. Vârsta maturității – integrarea eu-lui

• În concepţia lui Erikson individul se dezvoltă (în mod ideal) continuu şi constant, se îmbogăţeşte treptat
• Progresează readaptându – se la nivele diferite
• În ultimul stadiu, este “în acord total” cu ordinea lucrurilor şi semnificaţia propriei existenţe în societatea în care a trăit.

Stadiile dezvoltării (Buhler):

1. A vieţii de familie şi activităţii şcolare

2. 16 – 20 ani – intrarea într-o activitate aleasă personal şi în relaţii sociale, independente de cercul familial

3. De la 26 – 30 de ani – alegerea definitivă a profesiei (peste 2 / 3 din cazuri), stabilirea legăturilor personale durabile, întemeierea unui cămin. Este faza culminantă.

4. De la 48 ani – “achiziţii negative” – pierderi economice şi corporale irecuperabile, pierderea părinţilor şi prietenilor

5. De la 63 – 68 ani – scăderea dimensiunilor sociale, preferinţe pentru divertismente, viaţa rurală şi cultul morţilor

• În schema psihosocială (Buhler) declinul se produce mai târziu, se ia în considerare compensarea intelectuală a facultăţilor biologice în declin
• Pe măsura înaintării în vârstă descresc dorinţele personale şi creşte sentimentul datoriei

Dezvoltarea psiho – motorie a copilului

• Copilăria (Ştefan Milea) – proces de socializare şi umanizare, de asimilare a universului socio – cultural
• Legătura dintre dezvoltarea somatică şi psihică este extrem de strânsă la copil
• Dezvoltarea eu – lui în anii copilăriei este caracterizată prin deplasarea atenţiei de la percepţia corporală spre dobândirea puterii.
• Copilul doreşte să fie în centrul atenţiei şi proprietatea asupra obiectelor
• Caracteristicile principale ale gândirii copilului (Piaget): realismul (inclusiv confuzia dintre fizic şi psihic, dintre lumea interioară şi cea exterioară), animismul (însufleţirea tuturor lucrurilor), artificialul (orice lucru e “făcut” de cineva), jocul.
• Pentru dezvoltarea psiho – motorie este importantă interacţiunea dintre fraţi, ordinea naşterii, interacţiunea dintre părinţi şi copii.
• Un defect fizic include un “risc mental”: complexe de inferioritate, împiedicarea accesului la unele experienţe de viaţă; rămâne sentimentul că “nu eşti ca ceilalţi”.

Factori de care depinde dezvoltarea psiho – motorie a copilului:

I. Factori ereditari: generali şi individuali

II. Factori ambientali:

- organici (fizici, chimici, biologici, geografici) – acţionează asupra calităţii vieţii părinţilor, duratei gestaţiei, condiţiilor de viaţă şi echilibrului emoţional

- factori alimentari, infecţioşi, traumatici, toxici

- factori socio – culturali: mediul familial, şcolar, profesional, colectivitatea de copii, condiţiile culturale specifice familiei, condiţiile economice.

Etapele dezvoltării copilului şi adolescentului

1. Perioada de sugar: 0 – 1 an

2. Perioada de antepreşcolar: 1 – 3 ani

3. Perioada de preşcolar: 3 – 6 ani

4. Perioada de şcolar mic: 6 – 10 ani

5. Perioada de şcolar mijlociu (preadolescenţa): 10 – 14 ani

- subperioada prepubertară: 10 – 12 ani

- pubertară: 12 – 14 ani

6. Perioada şcolarului mare: 14 – 18 ani

Antepreşcolarul (1 – 3 ani)

• Universul copilului de 1 an este centrat pe sine şi pe acţiunile sale
• Dezvoltarea motorie se caracterizează prin perfecţionarea mersului, îmbunătăţirea preciziei
• Dezvoltarea psihică se centrează pe senzaţia pe care i – o provoacă contactul cu obiectele
• Atenţia rămâne predominant involuntară
• Atenţia voluntară capătă un plus de stabilitate
• Memoria este mecanică, cu caracter involuntar
• Gândirea se desfăşoară predominant în prezent
• Limbajul devine instrument de comunicare, este perioada dislaliei fiziologice, vocabularul se dezvoltă progresiv
• Anxietatea şi frica constituie trăiri importante (nu trebuie minimalizate)
• Obiectele şi lucrurile înconjurătoare îi par însufleţite, investite cu sentimente şi voinţă

Preşcolarul (3 - 6 ani)

• Perioada de împlinire a gândirii preoperatorii, de depăşire a cadrului familial de relaţii, afirmare progresivă a independenţei şi conştiinţei de sine
• Respectare a unui program şi norme, însuşire activă şi organizată a anumitor deprinderi
• Dezvoltarea motorie – diversificarea motricităţii, câştigă în coordonare, siguranţă, precizie
• Dezvoltarea psihică – intense acumulări, diversificarea cunoştinţelor
• Este perioada întrebărilor “de ce?”, “unde?”, “ce este asta?”
• Atenţia voluntară – mai mare stabilitate
• De la 4 – 5 ani începe să înveţe la solicitare poezii, scurte povestiri, reguli de joc.
• Se remarcă volumul de informaţii şi cunoştinţe în rapidă îmbogăţire, capacitatea de a comunica prin intermediul limbajului
• Însuşirea deprinderii de a elabora şi utiliza simboluri

§ LIMITE:

• Gândire ireversibilă (se desfăşoară numai pe măsură ce acţiunea se derulează)
• Gândeşte numai ceea ce percepe
• Nu poate ordona informaţia, nu este deranjat de contradicţii, nu simte nevoia să verifice sau să confrunte concluziile
• Este incapabil să aprecieze realitatea
• Gândire magică (realul se împleteşte strâns cu imaginarul)
• La 5 – 6 ani îşi poate exprima dorinţele şi gândurile, înţelege ordinele, relatează destul de fidel cele văzute sau auzite
• Devine capabil să stabilească contacte reale
• Nu – i mai este indiferentă prezenţa sau părerea altora
• Creşte nevoia de a fi lăudat şi aprobat, creşte dorinţa de succes şi afirmare, apare mândria (“tu poţi face aşa?”)
• Apar conduite etice, ruşinea, răspunderea faţă de actele proprii
• Ştie ce înseamnă să fii rău sau bun, se mândreşte când reuşeşte să respecte interdicţii
• Jocul rămâne forma principală în care se exprimă activitatea copilului
• Conştiinţa funcţionează după formula recompensă şi pedeapsă
• Apare gelozia faţă de fraţi pe care îi consideră rivali la afecţiunea părinţilor.

Şcolarul mic (6 - 10 ani)

• Continuă cunoaşterea realităţii înconjurătoare prin intermediul observaţiei directe
• Dezvoltarea percepţiei duce la diversificarea experienţei şi maturizarea atenţiei
• Se dezvoltă memoria, cu unele particularităţi: reţine ce îl frapează, ce îi trezeşte interes sau dacă este direct şi imediat co-interesat
• Imaginaţia pierde mult din caracterul fantezist.
• Jocul ocupă un loc important, preferate – jocurile în mişcare, cu caracter de echipă care cer şi dezvoltă forţă, agilitate, rezistenţă, perseverenţă, răbdare.
• Confruntarea cu şcoala şi adaptarea la cerinţele procesului de învăţământ implică un nou sistem de relaţii cu anturajul.

Pubertatea și adolescența

• Fază importantă a vieţii individului, se pun bazele constituţiei sale definitive.
• Caracteristic:
• Rapiditatea transformărilor, pe primul plan fiind maturarea sexuală
• Transformările somato – endocrine
• Sensibilitatea la factorii exogeni este însemnată, dar variabilă individual
• Transformările se realizează în puseuri – stare de echilibru instabil
• Perioade în care îşi au debutul caracteriopatii sau psihoze endogene
• Pot exista erori de comportare, indisciplină, vicii, excese sportive sau de efort intelectual
• Ideea imperfecţiunii sau dizarmoniei fizice poate genera reacţii psihologice: fuga de societate, orientarea spre preocupări în care pot fi valorificate calităţi spirituale sau de forţă fizică

Particularităţi ale dezvoltării psiho-motorii la pubertate (10 – 14 ani):

· Desăvârşirea operaţiilor concrete

• Începe să gândească critic
• După 12 ani apare gândirea ipotetico – deductivă
• Este începutul adevăratei socializări, apare nevoia de afirmare socială
• Devine dependent de opinia colectivului, suportă greu insuccesul
• Se delimitează o serie de interese, pasiuni
• Se modifică conţinutul relaţiilor cu familia
• Imaginea idealizată a părinţilor se relativizează
• Autoritatea şi prestigiul absolut diminuează
• Este etapa apariţiei conştiinţei, Eu – lui subiectiv, a adevăratei conştiinţe morale şi a conştientizării pulsiunilor erotice

Particularităţi ale dezvoltării psiho-motorii la adolescenţă (15 – 18 ani):

• Perioada definirii personalităţii, a desăvârşirii sexualităţii şi a stabilirii unui nou tip de relaţii cu anturajul
• Individul devine o fiinţă socializată, cu o identitate unică, irepetabilă
• În această perioadă are loc:
• Transformarea dintr-o persoană dependentă într-una independentă
• Stabilirea unei identităţi

Caracteristic adolescentului:

• Preocupare aproape obsesivă pentru reverie şi autoanaliză
• Dezvoltarea identității – problema primordială a acestei perioade
• Alegerea de modele, identificarea cu ele
• Negarea identității infantile și construirea și impunerea socială a noii identități
• Integrarea individului în societatea adulţilor

- restructurarea intereselor şi idealurilor

-elaborarea şi însuşirea unor concepţii despre lume şi viaţă

• Nevoia de emancipare
• Învaţă să facă judecăţi bazate pe un simţ individualizat al conştiinţei

Perioada adultă

· Poate fi împărţită în 3 perioade majore:

• Perioada precoce, medie, tardivă - bătrâneţea
• În această etapă au loc:

– Căsătoria

– Creşterea copiilor / calitatea de a fi părinte

– Angajarea / profesia / probleme legate de muncă / şomaj / evenimente psiho-traumatizante: divorţ, îmbolnăviri, alte evenimente stresante

• Este cea mai lungă perioada a ciclului vieţii.
• Se caracterizează prin mari schimbări, continue, şi individul trebuie să fie capabil să se adapteze la toate schimbările ce pot să apară

Perioada bătrâneții (climacteriul):

• Îmbătrânirea – proces complex de involuţie şi restructurare, declin şi compensare
• Este mai intens resimţită de sexul feminin – modificările pe plan fiziologic sunt mai rapide şi asincrone.
• Trebuie să deosebim vârsta calendaristică (cronologică) de vârsta clinico – biologică (nu numai aparentă) de vârsta psihologică şi de vârsta socială.

Perioada bătrâneţii (caracteristici):

• Pe plan perceptiv bătrânii sunt mai rigizi, mai “perseverenţi”
• Reorganizarea percepţiilor se face cu greutate
• Învăţarea se face mai dificil
• Declinul intelectual este mai puţin rapid la grupurile care au primit educaţie superioară
• Nu mai reacţionează la excitanţii afectivi slabi – de unde aparenţa de blazare şi apatia
• Trăirea subiectivă este mai redusă – sărăcire în idei şi în iniţiative, “aplatizarea” conţinutului gândirii
• Motricitatea este mai dificilă, dizarmonică, stângace, rigidă
• Mijloacele de expresie se reduc – sărăcire a mimicii
• Acordă mai mult interes propriei persoane şi vieţii interioare: egocentrism, ipohondrie
• Conflict dintre integritate – sentimentul de satisfacţie pe care îl simte cineva, reflectat asupra unei vieţi trăite productiv şi disperare – sentimentul că viaţa nu a avut nici o utilitate.
• Acceptarea propriului loc în ciclul vieţii şi recunoaşterea faptului că viaţa personală este propria responsabilitate.
• Există o acceptare a ceea ce sunt sau au fost proprii părinţi şi o înţelegere a felului în care şi – au trăit vieţile
• Fără acestea nu există convingerea că propria viaţă a avut rost, apare teama de moarte şi un sentiment de disperare sau nemulţumire.
• Sub raportul psihologiei medicale ei manifestă foarte des tendinţe şi manifestări neadecvate – pacienţi dificili, nedisciplinaţi, neconcilianţi, nemulţumiţi de medicii lor, ipohondrici.
• Sunt bolnavi complecşi, patologia lor fiind frecvent înşelătoare
• Cunoaşterea situaţiei lor mentale este o premiză a terapeuticii eficace
• Conceptul ciclului vieţii a constituit cadrul pe care s-au dezvoltat teoriile psihopatologice, mai ales cele legate de stres şi relaţia cu tulburările psihiatrice
• Urmărirea ciclurilor vieţii, a dinamicii, a schimbărilor ce se petrec în cadrul acestora permite clarificarea de ansamblu a abilităţilor persoanei, constituindu – se “biografia” ei.
• Nu trebuie ignorată nici ceea ce s-ar putea numi “biografia internă” ce constă în metamorfoza sensurilor şi angajărilor existenţiale, a devenirii intime a persoanei în contextul lumii umane care îi dă sens.

• Orice persoană are abilitatea de a-și schimba cursul ciclului vieții prin învățare, dezvățare și reînvățare.
• Este necesar numai ca să existe stimulul adecvat la momentul oportun.

• “ Between stimulus and response there is a space.
• In that space lies the freedom and our power
• to choose our response.
• In those choices lie our growth and our happiness.”
  (Viktor Frankl)

• Este important să alegem ce ne stimulează, ce ne inspiră, ce ne influențează gândirea și capacitatea de decizie.
• Sistemul de valori determină atitudinea noastră
• Atitudinea recrează gândirea și capacitatea de decizie – remodelând destinul nostru
• “And so it goes, round and round, like a spinning wheel”.

Alegem:

• Oamenii cu care ne asociem
• Cărțile pe care le citim
• Site-urile web pe care navigăm
• Muzica pe care o ascultăm
• Filmele pe care le urmărim
• Mentorii, hobby –urile
• Slujbele și locul în care locuim

§ Alegeți cu înțelepciune!

• At the end of the day, our thoughts have the potential to change our life.
• We must learn to always chose our thoughts wisely.