Elementele constitutive ale psihicului

Elementele constitutive ale psihicului

.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea


.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia


.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia





Procesele cognitive superioare

Intelectul
.Sistem de rela.ii, activită.i .i procese psihice superioare
(inteligen.a, gândirea, memoria, imagina.ia, limbajul)
.Se formează numai în mediul socio-cultural
.Uzează de proprietă.i specifice ale creierului uman
.Se bazează pe experien.a senzorială dar o depă.e.te
.Este propriu doar omului



Procesul constituirii intelectului(stadiile dezvoltării intelectuale)
.Stadiul inteligen.ei senzorio-motorii (0 –2 ani)
.Stadiul preopera.ional (2 –7 ani)
.Stadiul opera.iilor concrete (7 –12 ani)
.Stadiul opera.iilor formale (12 –17 ani)
.Fiecare stadiu al dezvoltării intelectuale cuprinde
achizi.iile stadiului precedent, dar le depă.e.te prin
restructurarea la un nivel superior



Memoria

Memoria
.Procesul psihic care reflectă lumea şi relaţiile omului
cu aceasta prin întipărirea, păstrarea şi reactualizarea
experienţei anterioare
.Proces psihic de stocare a informaţiei, acumulare şi
utilizare a experienţei cognitive
.Strânsă interacţiune cu toate procesele psihice



Memoria –capacitate psihică
absolut necesară

.Este implicată în cunoa.tere .i învă.are, în.elegere .i
rezolvare de probleme, inteligen.ă .i creativitate
.Se află în interac.iune .i interdependen.ă cu toate
celelalte fenomene psihice
.Memoria asigură continuitatea vie.ii psihice
.Reflectă trecutul ca trecut



Procesele memoriei

.Faza de achiziţie (memorare)
.Faza de reţinere (păstrare)
.Faza de reactivare, actualizare (recunoaştere şi
reproducere)



Formele memoriei

.Criteriul prezenţei / absenţei scopului:
.Memoria involuntară
.Prima treaptă genetică în dezvoltarea memoriei, are caracter
întâmplător –depinde de stimuli


.Memoria voluntară
.Organizată, sistematică, productivă
.Depinde de: stabilirea conştientă a scopului, depunerea unui
efort voluntar, utilizarea unor procedee speciale pentru
facilitarea memorării –comparaţii, clasificări, repetiţii, etc.







Formele memoriei
.Criteriul prezenţei / absenţei gândirii:
.Memoria mecanică
.Lipsa înţelegerii, simplă repetare a materialului


.Memoria logică
.Bazată pe înţelegerea sensurilor şi semnificaţiilor materialului
memorat, pe dezvoltarea gândirii






RAŢIUNE


Formele memoriei
.Criteriul duratei păstrării:
.Memoria de scurtă durată
.Imediată, nestocată
.Capacitatea de a reproduce imediat un material variază
funcţie de:
-Vârsta subiectului
-Starea de dispoziţie







Formele memoriei
.Criteriul duratei păstrării:
.Memoria de lungă durată
.Durează de la 8 –10 minute la ani
.Se pune în evidenţă prin reactivarea şi reactualizarea
amintirilor
.Reactivarea –trei genuri de conduită:
-Amintirile –reconstituire a trecutului
-Recunoaşterea
-Reînvăţare –timp mai scurt









Factorii care condiţionează memoria:

.Particularităţile materialului –structura
informaţiilor, modul de organizare al materialului
.Caracteristicile ambianţei + strategia şi tehnica
memorării
.Trăsăturile psihofiziologice ale subiectului



Calităţile memoriei:

.Volumulmemoriei–cantitateade informaţii
.Elasticitatea, supleţeamemoriei–capacitateade a
acumulacunoştinţenoi
.Rapiditateaîntipăririi–viteza cu care se realizează
memorarea,economiede timp, efortşirepetiţii
.Trăiniciapăstrării–conservareacorectăa celormemorate–
peo perioadăîndelungatăde timp
.Exactitateasaufidelitateareactualizăriicelormemorate
.Promptitudineareactualizării–realizarearapidăa
recunoaşteriişireproducerii, imediatdupăstimulare



Memorie .i uitare

.Uitarea –fenomen natural, normal .i necesar în
anumite condi.ii
.Între memorie .i uitare –rela.ii dinamice
.Formele uitării:
.Uitarea totală -.tergere, suprimare integrală a datelor
.Uitarea par.ială –recunoa.teri .i reproduceri par.iale,
mai pu.in adecvate sau chiar eronate
.Lapsusul –uitare momentană





De ce uităm?
.Principala cauză –proasta organizare a învă.ării
.Subînvă.area –mai pu.ine repeti.ii decât necesar
.Supraînvă.area –mai multe repeti.ii decât numărul
optim





Ritmul .i combaterea uitării:
.Uitarea este chiar masivă, imediat după învă.are
.Combaterea uitării:
.Repetarea materialului
.Repeti.ia e.alonată (separarea în timp a repeti.iilor) este mai
productivă decât cea comasată
.Repeti.ia activă, independentă –redarea textului cu cuvinte
proprii –superioară repeti.iei pasive
.Repeti.iile suplimentare nu trebuie să depă.ească 50% din
numărul ini.ial de repeti.ii necesare însu.irii materialului







http://www.hrea.org/erc/Library/secondary/siedo/Image17.gif

“Se pare că datorăm memoriei aproape tot ceea ce avem
sau suntem: ideile .i concep.iile noastre reprezintă
activitatea ei, iar percep.ia, gândirea .i activitatea de zi
cu zi sunt derivate din această sursă.”

Karl Ewald Hering –“Despre memorie ca func.ie
generală a materiei organizate”


Aten.ia

ATENŢIA

.Fenomen psihic de activitate selectivă,
concentrareşi orientarea energiei psihonervoase
în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice
( în special procese senzoriale şi cognitive)



ATENŢIA

.Fenomen psihic ce sus.ine energic activitatea
.Func.ie prin care se modulează tonusul nervos
necesar pentru desfă.urarea celorlalte procese
.i structuri psihice
.Modalitate de manifestare .i func.ionare a
con.tiin.ei



Aten.ia

.Prezen.a ei asigură o mai bună percep.ie
.O în.elegere mai profundă
.Memorare mai fidelă
.Exercitarea mai bună a deprinderilor
.Starea de aten.ie nu este nelimitată .i nu se poate
împăr.i egal la to.i stimulii



.Mecanismele corticale ale focalizării .i orientării
energiei psihonervoase pot fi:
.Simple –obiectul ne interesează, răspunde trebuin.elor,
generează trăiri afective pozitive –aten.ia este stimulată,
orientată .i se va men.ine timp îndelungat




.Complexe –intervin mecanisme voluntare de activare .i
organizare





ATENŢIA
.Faze:
.Atenţia pregătitoare –predomină orientarea mintală şi
pregătirea perceperii stimulilor
.Atenţia operantă –predomină atenţia selectivă din
cursul actului de percepţie şi gândire




.Concentrarea atenţiei asupra obiectelor şi fenomenelor
înconjurătoare sau asupra propriilor idei sau acţiuni
are ca efect principal creşterea eficienţei activităţii de
cunoaştere.



Formele aten.iei

.Aten.ia involuntară
.Aten.ia voluntară
.Aten.ia postvoluntară



Formeleatenţiei:

.Atenţia involuntară –nu solicită efort de voinţă
conştientizat, este de scurtă durată, formă simplă,
prezentă .i la animale
.Factori externi–intensitate deosebită a stimulului,
noutatea, neobişnuitul, apariţia şi dispariţia bruscă,
mobilitatea unui stimul pe fondul altora ficşi, gradul de
complexitate al stimulului
.Factori interni–interesul personal
.Avantaj –nu generează oboseala
.Dezavantaj –nu este suficientă pentru toate felurile de
activită.i





Formele atenţiei:
.Atenţia voluntară –intenţionată şi autoreglată
conştient, inhibarea voită a altor preocupări colaterale


-esenţială pentru activitate

.Favorizată de: stabilirea exactă a scopurilor,
evidenţierea semnificaţiei activităţii, crearea
intenţionată a ambianţei favorabile, eliminarea
factorilor disturbatori, stabilirea momentelor
activităţii
.Avantaj –eficientă pentru orice activitate
.Dezavantaj –presupune consum energetic, nu este
nelimitată



Aten.ia postvoluntară
.Deprinderea de a fi atent
.Rezultă din utilizarea repetată a aten.iei voluntare
.automatizare


.Nivel superior de manifestare a aten.iei, este la fel de
bine organizată ca aten.ia voluntară, dar nu necesită
încordare
.Avantaj –nu generează oboseala; serve.te cel mai bine
orice activitate



Însu.irile aten.iei
.Volumul –cantitatea de elemente asupra cărora se
poate orienta şi concentra atenţia simultan
.Stabilitatea –persistenţa, durata menţinerii atenţiei
.Cre.te odată cu vârsta (la .colari este de 12 –15 min, la
adul.i 40 –50 min sau mai mult)
.Condi.ionată de complexitatea stimulului, natura
sarcinii, motiva.ia pentru ac.iunea desfă.urată





Însu.irile aten.iei
.Concentrarea –depinde de: importanţa activităţii,
interesul pentru activitate, structurarea,
antrenament de rezistenţă la factori disturbatori
.Distributivitatea –desfă.urarea concomitentă a mai
multor activită.i, cu condi.ia ca măcar unele dintre ele
să fie relativ automatizate
.Mobilitatea –deplasarea .i reorientarea aten.iei de la
un obiect la altul, în intervalele cerute de desfă.urarea
activită.ii



Gândirea

GÂNDIREA
.Proces central al vieţii psihice
.Antrenează toate celelalte func.ii psihice
.Orientează, conduce .i valorifică celelalte procese
psihice
.Are rol esen.ial în cunoa.tere
.Este definitorie pentru om, ca subiect al
cunoa.terii logice ra.ionale (omul = fiin.ă
ra.ională)



Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Analiza
.Sinteza
.Comparaţia
.Abstractizarea
.Generalizarea
.Concretizarea



Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Analiza –descompunerea mintală a întregului în păr.i
.Sinteza –operaţie opusă analizei –reunirea mintală a păr.ilor
într-un întreg -asigură reconstituirea mentală a obiectului
.Compara.ia –stabilirea asemănărilor .i deosebirilor dintre
două sau mai multe obiecte, fenomene, etc. după un anume
criteriu



Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Abstractizarea –desprinderea unei anumite însuşiri a unui
obiect sau fenomen de celelalte (se face abstracţie de ele la
acel moment)
.Generalizarea –extinderea mintală a însu.irilor sau rela.iilor
esen.iale .i comune asupra întregii clase de obiecte



Operaţiile fundamentale ale gândirii:
.Concretizarea –operaţie prin care trecem de la reflectarea
însuşirilor generale separate, la reflectarea prin gândire a
obiectelor în unitatea lor.
.Particularizarea –opusul generalizării –trecerea de la general
la particular.



Asimilarea cuno.tin.elor

Se realizează în condi.iile dezvoltării psihice prin:

.Însu.irea limbii .i constituirea limbajului
.Comunicarea cu adul.ii
.Asimilarea culturii
.Acumularea de experien.ă



Comunicare .i cunoa.tere

Comunicarea
.Procesul de comunicare umană –fundamental în
organizarea oricărei grupări sociale
.Transmiterea unor informa.ii


Cod Mesaj

Codul–sistem de semne prin care se receptează sau se
transmite un mesaj informa.ional

Emi.ătorReceptor
(destinatar)
Comunicarea

.-Comunicarea directă (dialog) –presupune un schimb
de mesaje; rolul de emiţător –şi destinatar –receptor
se schimbă alternativ
.-Comunicarea indirectă (ex: comunicarea
convorbirilor de la radio –se adresează tuturor
auditorilor, fară posibilitatea unui răspuns.



Comunicarea

.Dispune de mai multe modalităţi:
.Comunicare prin gesturi
.C. afectiv –expresivă (mimică emoţională,
pantomimică)
.C. atitudinală (postura)
.C. verbală (limbaj)
.C. prin scris
.C. prin simboluri logice, matematice sau imagini
plastice, artistice –limbaje numite artificiale





Prin comunicare:
.Se vehiculează imagini, no.iuni, idei –are un con.inut
informa.ional
.Se manifestă conduitele afective, se produc efecte de
acceptare sau refuz –are un con.inut afectiv –emo.ional
.Se transmit trebuin.e, aspira.ii, imbolduri spre ac.iune –are
un con.inut motiva.ional
.Se ini.iază sau se stopează activită.ile, se manifestă rezisten.ă
la eforturi –are un con.inut volitiv



Limbajul
.Face parte din obiectul şi studiul psihologiei
.Formă specifică de activitate subiectivă, principalul
mijloc decomunicare interumană, realizat prin vorbire


Are caracter social –este elaborat de societate

Este un dat obiectiv în raport cu individul (trebuie
învă.at)


Formele limbajului
.Limbajul intern –“monolog interior”, sau “dialog cu
sine însuşi”, caracterizat prin asonoritate, concentrare
şi mare viteză de desfăşurare
.Limbajul extern –are 2 forme:
.Limbaj oral (vorbit)
.Limbaj scris





Formele limbajului
.Limbajul oral –subiectul este activ, vorbirea este
dinamică şi orientată către cineva, exprimarea este mai
liberă
.Limbajul scris –elaborează mesaje şi le fixează în
semne grafice, cuvinte şi fraze scrise; este mai
pretenţios şi necesită un plan prealabil
.Scrisul –modalitate intelectualizată a limbajului
(codificare lingvistică)





Limbaj .i gândire
.Dezvoltarea gândirii nu poate fi separată de
dezvoltarea limbajului
.Fără limbaj nu se poate vorbi de formarea no.iunilor,
judecă.ilor, ra.ionamentelor, nu se poate rezolva o
problemă, nu există abstractizări .i generalizări



Inteligen.a

Inteligenţa
.Intuiţia condiţionează orientarea vieţii biologice
.Animalele se opresc la treapta de înţelegere pe care o dă
intuiţia –mişcările animalelor ni se par stabile = instincte
.Omul depăşeşte structura intuiţiei înţelesul abstract
–dă orientării omului o plasticitate necunoscută animalelor



Inteligenţa -definiţie

.Orientarea omenească este determinată de gândire (la
fiecare individ are caracter particular, funcţie de mediu,
însuşiri şi experienţă)
.Când gândirea este la înălţimea împrejurărilor, orientarea se
numeşte inteligenţă.
.Omul inteligent –cel care obţine prin gândirea sa maximum
de rezultate.
.Neinteligent –nu atât cel insuficient în gândire, dar cel care,
având gândirea, nu ştie să o întrebuinţeze în mod util.



Inteligenţa -definiţie
.Constă în buna organizare a funcţiilor gândirii, şi nu în însăşi
natura acestor funcţii
.Inteligent –posedă însuşiri intelectuale, dar şi obţine din
coordonarea acestora rezultatul de care are nevoie.



Dependenţa inteligenţei de anumite
funcţii psihologice:
.Nivelul înţelegerii şi judecăţii
.Uşurinţa de a dobândi cunoştinţe noi (teoretice sau / şi
practice)
.Atenţie (la baza gândirii stă atenţia, şi fără gândire nu este
inteligenţă)
.Totuşi, cu o intensificare a atenţiei nu obţinem o intensificare
proporţională a inteligenţei.



Dependenţa inteligenţei de anumite
funcţii psihologice:
.Memorie –cea mai importantă –memoria combinatorie sau
de imaginaţie
.Funcţiile sensibilităţii –agerimea simţurilor, uşurinţa şi
precizia mişcărilor, fineţea diferenţierii între diferitele
senzaţii



Tipuri de inteligenţă:

.Sunt variaţii durabile ale organizării inteligenţei
.Între ele nu are sens comparaţia
.Fiecare tip de inteligenţă este singurul potrivit pentru a
produce anumite rezultate



Tipulinteligenţeipractice/teoretice:
.Tipul inteligenţei practice:
.Îşi adaptează cu uşurinţă faptele după împrejurări
.Reacţionează instinctiv, merg repede spre o ţintă cu interes personal,
se decide fără ezitare, după o judecată intuitivă




.Tipul inteligenţei teoretice:
.Clasează, coordonează motivele şi nu se decide decât printr-o
înlănţuire de judecăţi
.Se pierde în cumpăniri şi argumentări







Tipul subiectiv/obiectiv:

.Dacă mai mulţi indivizi sunt puşi să descrie un obiect simplu
putem distinge două tendinţe principale:
.Descrierea subiectivă –indivizii care nu scriu ceea ce văd, ci
ceea ce resimt ei la vederea obiectului
.Descrierea obiectivă –care vor descrie proprietăţile obiectului
şi înfăţişarea obiectivă a acestuia.





Tipul analitic/sintetic:
.Tipul analitic studiază obiectele în amănunt, are mai multă
judecată critică –buni filologi şi oameni de ştiinţă în general
.Tipul sintetic preferă o privire de ansamblu, învaţă mai rapid,
dar cu greşeli -artiştii



Tipul receptiv /spontan:
.Tipul receptiv –predomină memoria, se înarmează cu
documente în faţa unei dificultăţi de învins, nu ia o hotărâre
decât provocat de repetate îndemnuri din afară
.Tipul spontan –predomină imaginaţia, în faţa unei
dificultăţi se gândeşte la perspective, se hotărăşte din
propriul său îndemn



Imagina.ia

IMAGINAŢIA

.Procescognitiv complex de elaborare a unor imagini .i
proiecte noi, pe baza combinării .i transformării datelor
experien.ei anterioare
.Caracteristic –dinamismul, potenţialul combinatoric şi
transformativ


Imagini noi, fără echivalent în experienţa subiectului sau
realitate


IMAGINAŢIA

.Este proprie numai omului, apare pe o anumită treaptă
a dezvoltării psihice (când se dezvoltă reprezentările,
limbajul, gîndirea, inteligenţa, etc.)


.Interacţionează cu toate procesele psihice, mai ales cu
memoria, gândirea, limbajul, afectivitatea



Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Aglutinarea –unirea într-o imagine nouă a părţilor
distincte ale imaginilor unor obiecte sau fiinţe existente –
utilizat în mitologie (imaginea sirenei, sfinxului)
.Amplificarea şi diminuarea –prelucrare şi modificare a
proporţiilor, obţinându-se un nou efect (literatura pentru
copii –Flămânzilă, Setilă, extratereştri, miniaturizări)



Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Multiplicarea sau omisiunea –dedublarea obiectelor sau
sustracţia prin eliminare; eliminarea unor aspecte din
imagine
.Diviziunea sau rearanjarea –pot fi aplicate independent
sau în corelaţie, prin utilizarea unor criterii noi de grupare
.Rearanjarea presupune păstrarea structurii, dar
dispunerea elementelor în alte corelaţii





Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Substituirea sau înlocuirea a ceva prin altceva –
caracteristic imaginaţiei simbolice (înlocuirea de elemente,
piese sau procese)
.Modificarea –se referă la formă, poziţie, mărime, culoare,
material;
.Schematizarea –utilizată în proiectarea tehnică,
arhitectură, grafică, etc.
.Tipizarea –constă în prelucrarea sintetică a imaginilor şi
elaborarea de reprezentări noi, bazate pe analiza însuşirilor
esenţiale din fenomene



Procedeele psihologice ale
imaginaţiei

.Analogia –fundamentală în artă şi ştiinţă
.Reprezintă produse ale imaginaţiei
.Analogia directă sau clasică –compararea datelor şi
mijloacelor de rezolvare dintr-un domeniu, cu date şi
modalităţi de operare din alte domenii
.Analogia simbolică –se apelează la imagini vizuale, cod
matematic, etc.
.Analogia prin fantezie –introducerea într-o schemă
dramatică, prin personificare şi ficţiune, a personajelor şi
obiectelor povestire





Procedeele psihologice ale
imaginaţiei
.Empatia –“a simţi ce simte celălalt” –transpunerea
imaginară în plan perceptiv , intelectual afectiv, în altceva
(persoană, obiect) -se aplică în artă, tehnică şi educaţie,
arta actoricească
.Subiectul intră în consonanţă afectivă cu altul, “ne
introducem pe cale imaginativă în altul”
.Transpunerea în situaţia celor ce ne solicită asistenţă morală





ducky_duck.jpg

Formele imaginaţiei
.Imaginaţia involuntară (visul şi reveria)
.Imaginaţia voluntară (reproductivă şi creatoare sau
visul de perspectivă)



Imagina.ia involuntară

Visele
.Visele din timpul somnului implică o înlănţuire de imagini,
emoţii, reflecţii care apar în starea de somn paradoxal şi faţă
de care noi suntem spectatori
.Visul poate fi legat de dorin.e, a.teptări nesatisfăcute în
starea de veghe
.În unele vise imaginile se derulează cu o anumită coeren.ă –
au caracter scenic



Caracteristicile activităţii onirice:

.2 feluri de imagini:
.Imagini hipnagogice –au loc la începutul şi în timpul adormirii
.Imagini hipnapompice (pompos –întovărăşeşte) –apar la
începutul trezirii (nu numai dimineaţa)
.Ambele imagini constau din figuri simple: linii, stele, figuri
umane, peisaje –caracteristic –sunt imagini statice, se succed
fără legătură





Caracteristicile visului:

.Lipsa controlului realităţii –totul devine posibil
.Nu se mai ţine cont de principiul identităţii
.Este un act profund afectiv (bucurii –teamă)
.Are un caracter asociativ (apar absurdităţi)
.Este legat de ceea ce ne preocupă în starea de veghe



Reveria:
.Poate fi definită ca o stare de relaxare, un experiment mintal
privind îndeplinirea dorinţelor şi trebuinţelor
.Derulare mintală a unui .ir de imagini .i idei
.Reveria de scurtă durată –poate fi recomandată ca o cale de
stimulare a creativităţii
.Reveria prelungită poate avea efecte negative, anulând
activitatea reală, eficientă



Imagina.ia voluntară

Imaginaţiareproductivă:
(reconstitutivă)

.Activă, conştientă, voluntară, constă în construirea mintală a
imaginii unor realită.i existente sau trecute, dar care nu au
fost percepute direct niciodată
.Ex: lectura unor texte ştiinţifice sau beletristice –epoca lui
Ştefan cel Mare (Sadoveanu, Delavrancea, Iorga)
.Este un indiciu de performanţă prin fidelitate –să –ţi
imaginezi cât mai fidel realităţi pe care nu le-ai văzut



Imaginaţia creatoare:
.Cea mai complexă şi valoroasă formă de imaginaţie
.Are ca produs un proiect mintal orientat către ceea ce este
posibil, caracterizat prin: noutate, originalitate, ingeniozitate
.Este prezentă în toate activităţile omului şi favorizează
apariţia a tot ce e nou



Visul de perspectivă:

.Formă activă şi conştientă a imaginaţiei
.Realizează proiecţia mintală a drumului propriu de
dezvoltare
.Motivează acţiunile şi opiniile profesionale şi afective
.Stimulează autoeduca.ia, dezvoltarea personalită.ii,
activită.ile curente, op.iunile profesionale



Elementele constitutive ale
psihicului

.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea


.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia


.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia





Elementele constitutive ale
psihicului
.Procesele psihice senzoriale
.Senza.ia –Percep.ia -Reprezentarea


.Procesele psihice cognitive superioare
.Gândirea –Limbajul –Memoria –Imagina.ia


.Activită.ile .i procesele reglatorii
.Activitatea –Motiva.ia –Afectivitatea –Voin.a –
Deprinderile –Aten.ia





Activită.i .i procese reglatorii

Activitatea umană

.Rela.ie dintre organism .i mediu, cu consum energetic .i
finalitate adaptativă
.Interac.iune, rela.ia organismului cu mediul
.Totalitatea manifestărilor de conduită exterioară sau
mintală care conduc la rezultate adaptative
.Importan.a activită.ii:
.Produce modificări în mediu, în stările interne
.Se adaptează condi.iilor
.Î.i realizează ideile, aspira.iile, idealurile





Specificul activită.ii umane
.Dispune de con.tiin.a scopului
.Este motivată
.Operează cu instrumente construite de om
.Este perfectibilă
.Este creativă



Formele activită.ii:

.După natura produsului
.Activită.i materiale
.Activită.i spirituale


.După procesul psihic implicat în realizarea ei
.Activită.i cognitive, afective, volitive


.După locul ocupat în sistemul rela.iilor individului
.Activită.i principale (dominante)
.Activită.i secundare (subordonate)





Formele activită.ii:

.După evolu.ia sa ontogenetică:
.Jocul
.Învă.area didactică
.Munca productivă
.Crea.ia


.După gradul de con.tientizare a componentelor:
.Activită.i în întregime con.tiente (cel mai des iau forma
voin.ei)
.Cu componente automatizate (deprinderile)





Motiva.ia:
.Ansamblul de stimuli care sus.in din interior realizarea
anumitor ac.iuni, fapte, atitudini
.Imbold pentru activitatea umană
.Cauza internă a comportamentului
.Filtru al influen.elor externe



Modalită.i .i structuri ale motiva.iei:

.Trebuin.ele –stări de necesitate, care orientează omul spre
anumite acte
.Primare –înnăscute –biologice, fiziologice
.Secundare –trebuin.e materiale, spirituale, sociale


.Motivele –declan.ează, sus.ine energetic .i orientează
ac.iunea (trebuin.a nu reu.e.te mereu să declan.eze o
ac.iune)
.Individuale / sociale; majore / minore; egoiste / altruiste





Modalită.i .i structuri ale motiva.iei:

.Convingerile–idei adânc implantate în structura
personalită.ii, puternic trăite afectiv, împing spre ac.iune
.Idealurile–model de perfec.iune umană, morală, socială
sau de alt ordin, la care un individ sau colectivitate aderă
.i către care tinde spre a-l realiza
.Concep.ia despre lume .i via.ă
.–ansamblul părerilor, teoriilor despre om, natură, societate
.-se formează sub inciden.a condi.iilor de via.ă, cultură,
educa.ie .i este rezultanta experien.elor personale





Voin.a

Voinţa

.Procesul psihic complex de reglaj superior care orientează
activitatea psihică spre realizarea unui scop în mod
deliberat ales
.Trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o
activitate sau inhibiţie a unei activităţi
.Concentrarea energiei psihonervoase în vederea învingerii
obstacolelor şi atingerii scopurilor conştient stabilite



Voinţa

.Trăsătură de personalitate
.Efortul voluntar –caracteristica specifică cea mai
importantă a voinţei –mobilizarea resurselor fizice,
intelectuale şi emoţionale
.Subaprecierea obstacolului –efort voluntar insuficient, eşec
.Supraaprecierea obstacolului –efort voluntar supradozat –
succes, dar mare consum de energie nervoasă + oboseală





Calităţile voinţei
.Puterea voinţei –intensitatea efortului –tenacitate şi
fermitate
.Perseverenţa voinţei –realizarea efortului voluntar pe o
perioadă lungă de timp


-este susţinută de valoarea scopului

.Independenţa volitivă –luarea de hotărâri pe cont propriu
(cunoaşterea consecinţelor şi rezultatelor corelate cu
responsabilităţile personale)
.Proptitudinea deciziei –rapiditatea şi operativitatea
deliberării, în situaţii complexe şi urgente



Deprinderile:

.Componente automatizate ale activită.ii, care se repetă
frecvent
.Sunt subcon.tiente, uneori însă pot fi trecute sub control
con.tient
.Pot fi:
.Simple / complexe
.De joc, de învă.are, de muncă, de conduită morală, etc.





Afectivitatea

afectivitatea_in_primul_an_de_viata_2a02545.jpg

Afectivitatea:
.Aspect fundamental al personalităţii umane
.Un răspuns organic, psihic şi comportamental al individului
la schimbările din mediul intern sau extern
.Altă caracteristică –natura socială a proceselor afective –ne
exteriorizăm afectiv după modele structurale preluate din
comunitate
.Procesele afective sunt în interacţiune cu procesele cognitive
–consens –randamentul intelectual creşte



4DCAJFELOACAO8G0TKCANQZ8TECA15N0E8CA0PD9T2CAHNJ0AWCAXW8HBDCAM6YJJ7CAVHOIONCAQ7TUFICAXMH66KCADV6YPTCA2F6PURCAQSKE7ACAREI2QECAQP65POCANXHRHOCA0TM7B7CA2G26CW.jpg

X0CAGEI4Q7CAH21MKSCAAYZFJBCAQR8O0YCA5SCO8YCAKF0IE5CAP2COOXCABE3Q3NCAJ46Y98CAS23BOFCAG1BOAZCA60VMOCCAZ4ETPTCAO3HZ78CATEE1RYCA6G6QRJCALV1VMOCA62719VCA9EI2AI.jpg

Proprietăţile proceselor afective:
.Polaritatea
.Intensitatea
.Durata
.Mobilitatea
.Expresivitatea



Polaritatea proceselor afective :
.Procesele afective sunt bipolare, cuplate câte 2, perechi, cu
elemente contrare:
.Bucurie –tristeţe; Simpatie –antipatie
.Entuziasm –deprimare; Iubire –ură
.Plăcere –neplăcere.




.Tendinţa de a gravita în jurul polului pozitiv sau negativ, ca
urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii trebuinţelor sau
aspiraţiilor



Intensitatea proceselor afective:
.Forţa, tăria şi profunzimea cu care se instalează la un
individ procesul afectiv
.Trăirea afectivă poate fi intensă, foarte sau mai puţin
intensă, funcţie de valoarea afectivă a obiectului,
semnificaţia lui şi capacitatea afectivă a subiectului
.Intensitatea afectivă creşte prin creşterea semnificaţiei
obiectului afectogen



Clasificarea trăirilor afective:
.Procese afective primare
.Afectele .i trăirile afective de provenien.ă organică


.Procese afective complexe
.Emo.ii
.Dispozi.ii afective


.Procese afective superioare
.Sentimentele
.Pasiunile





Procesele afective primare:
.Sunt înnăscute .i spontane
.Mai aproape de biologic –instinctiv, .i mai pu.in
elaborate cultural
.Tind să scape controlului con.tient, ra.ional



Procesele afective primare:

.Afectele –forme afective simple, primitive .i
impulsive, puternice, intense, de scurtă durată, cu
apari.ie bruscă (groaza, spaima,accesul de râs)
.Trăirile afective de provenien.ă organică -trăiri
cauzate de buna sau proasta func.ionare a organelor
interne
.În cardiopatii –stări de alarmă afectivă
.În boli pulmonare -iritarea





Procese afective complexe:
.Emo.iile –forme afective de scurtă durată, intense, cu
desfă.urare calmă sau zgomotoasă, cu orientare bine
determinată (spre un obiect sau o persoană)
.Dispozi.iile afective –stări difuze, cu intensitate
variabilă .i durată relativă
.Au o orientare vagă –în timp ce emo.iile –precisă
.De.i nu prea putem să ne dăm seama, ele au totu.i o
cauză (ex. Suntem bine sau prost dispu.i fără să .tim de
ce)





Procesele afective superioare:
.Sentimentele –trăiri afective intense, de lungă durată,
relativ stabile, specific umane, condi.ionate social
.Pasiunile –sentimente cu o orientare, intensitate, grad
de stabilitate .i generalitate foarte mare, antrenează
întreaga personalitate
.Emo.ia este pasageră, simplă, dezorganizată
.Pasiunea este durabilă, complexă, organizată



Expresivitatea proceselor afective:
.Capacitatea de exteriorizare emoţională
.Cele mai cunoscute expresii emoţionale sunt:
.Mimica –expresie involuntară si neverbalizată a stării afective,
se referă la elementele mobile ale feţei –ochi, privire,
sprâncene, buze
.Pantomimica –reacţii la care participă tot corpul
.Schimbarea vocii –intensitatea ritmului vorbirii, intonaţie,
timbrul vocii, etc.
.Modificări vegetative





Expresivitatea proceselor afective:
.Modificări vegetative:
.Respiraţie mai rapidă
.Creşterea tensiunii musculare –muşchii gâtului
.Tremur –emoţii şi stări conflictuale
.Secreţia salivară descreşte în timpul emoţiilor –
senzaţie de uscăciune a gurii
.Compoziţia chimică şi hormonală a sângelui se
modifică –adrenalina, glucide, echilibrul acid -
bază







Rolul expresivităţii emoţionale:
.Rol de comunicare
.Rol de influenţare a conduitei altora în vederea săvârşirii
unor acte
.Rol de autoreglare –pentru adaptarea în situaţii de
confruntare
.Rol de contagiune –reacţii similare pozitive sau negative,
afective, de coeziune sau dezbinare în grup
.Rol de accentuare sau diminuare a însăşi stării afective
(plânsul eliberează sau face rău –încarcă afectiv)



http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTCoSaZKFF-1RsKQiG42n10ZytNHoY-wQ6FrGm_dKhL1UWPhNh5ug