DEFINITIA PSIHIATRIEI

DEFINITIA PSIHIATRIEI

Psihiatria reprezinta specialitatea medicala care studiaza tulburarile mintale ; etiologia si patogeneza lor , organizeaza asistenta si stabileste masurile profilactice , terapeutice si de recuperare a bolnavului cu afectiuni psihice.

Etimologie: psyche = suflet ; iatrea = vindecare

Unitatea bio – psihica + determinismul social

(controverse si cerinte legislative)

Semnificatie ontologica – boala psihica este un moment psihobiografic

OBIECTUL PSIHIATRIEI

Psihiatria este o ramura a medicinei care se afla la interfata dintre stiintele naturii si stiintele umaniste.

Explicarea fenomenului psihic Cunoasterea fen. Psihopatologic

Tulburarea psihica – infrastructura biologica

- discursuri referitoare la “ nebunie “

? Intrebari despre – Natura cunoasterii

- Definirea si criteriile de includere in aria sa .

? Concept general privind functionarea vietii psihice.

Medicina + Semnificatia fenomenului psihic morbid din perspectiva stiintelor umaniste.

PROCES PSIHOPATOLOGIC

Alterare globala a activitatilor psihice , ce se exprima intr-o transformare a traiectoriei existentiale (Farell , 1985)

Psihopatologia considera tulburarile psihice niste experiente sufletesti ce se inscriu in durata desfasurarii existentei persoanei umane

K.Jaspers – experiente intrapsihice , personale ce pot fi cunoscute , dar nu intotdeauna intelese.

Ce ne intereseaza? “ Experienta vietii interioare morbide

“ Istoria interioara a omului bolnav psihic”

Ce ne intereseaza ? Dinamica morbida a personalitatii

“Patologie “ = Anormal VS Normal

(Boala mintala VS Sanatate mintala)

Disciplină medicală

· Studiul bolilor psihice

· Asistenţa medicală a bolnavilor psihici

· Boală psihică – tulburare psihică

· Perturbarea personalităţii

· Modificarea conştiinţei de sine

· Perturbarea relaţiilor cu mediul ambiental

Psihiatria

· Etimologie greacă

Psyche = suflet

Iatrea = vindecare

Personalitatea umană (funcţii):

· Biologică

· Psihologică

· Axiologică*

· Socială

· Culturală

*Axiologia (gr. axios - demn de, având valoare şi logos - discurs, ştiinţă) este studiul filozofic al valorilor umane, regăsit în special în etică, estetică, religie.

Complexitatea psihiatriei

· Morfologie

· Fiziologie

· Biologie

· Genetică

· Neurologie

· Endocrinologie

· Medicină internă

· Psihologie

· Sociologie*

· Antropologie**

*Sociologia este ştiinţa socială ce studiază regulile sociale şi procesele care leagă şi separă oamenii, nu numai ca indivizi dar şi ca membri ai asociaţiilor, grupurilor şi instituţiilor.

**Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului (genul Homo Hominis); tratează toate dimensiunile umanităţii. În centrul antropologiei se află ideea de cultură şi noţiunea că aceasta reprezintă specia umană.

Sarcinile psihiatriei

· Prevenirea tulburărilor psihice şi promovarea sănătăţii mintale (individ/grup)

· Depistarea, tratamentul precoce şi dispensarizarea bolnavilor (diminuarea morbidităţii)

· Recuperarea, reintegrarea şi resocializarea bolnavilor

· Formarea noilor generaţii de medici

· Cercetarea ştiinţifică

Normalitatea

“Normalitatea “ se desfasoara intr-un cadru mai largit , cel al “acceptabilului” , ce include :

Normalul , ca indicator standard al unor valori culturale

Diferitul , ca o alta forma posibila a normalitatii

Diversul , ca o varianta de tip formal a normalitatii

Cele trei concepte exprima ipostaze diferite ale unor “variatii acceptabile “ in sfera normalitatii

WHO – considera normalitatea ca fiind o stare completa de bine atat fizic , mintal cat si social.

Starea de bine mintala – presupune absenta unei tulburari mintale definita astfel (DSM – IV-TR) – “ O tulburare mintala este un sindrom sau pattern psihologic sau comportamental asociat cu disconfort (sau durere ) , sau cu un risc crescut de suferinta , moarte , dureri , sau pierderea autonomiei vitale. In plus sindromul sau pattern-ul nu este legat intotdeauna de un eveniment particular. (Ca de ex. doliul).”

Tip de comportament sau trasaturi ale personalitatii care sunt tipice sau conform cu anumite standarde ale unei modalitati acceptabile de a fi si a se comporta.

Critici.

Variatiile culturale

Depind de context (George Mora)

Termeni Concept

Autonormal ----à Persoana este considerata a fi normala in societatea sa

Autopatologie ----à Persoana este considerata a fi anormala in societatea sa

Heteronormal ----à Persoana este considerata a fi normala in alta societate,fiind

supusa observatiei

Heteropatologie ----à Persoana este considerata a fi anormala in alta societate , fiind supusa observatiei

Sanatatea Mintala = Buna performanta a functiilor mintale , precum gandirea , dispozitia si comportamentul care se reflecta in activitati productive , relatii armoniase cu ceilalti si in capacitatea de a se adapta la schimbari si de a face fata adversitatilor.

Antipsihiatria

Thomas Szasz (The Myth of Mental Illness):

Normalitatea poate fi masurata numai in termenii a ceea ce o persoana face sau nu face , definitia normalitatii fiind dincolo de scopurile psihiatriei

A crede in boala mintala este ca si cand ai avea convingeri in vrajitorii si demonologie.

Societatea este de vina pentru orice tulburare de comportament

ALTE CRITICI

à Psihologia femeii – sexista , discriminatorie , datorita formularii initiale de catre barbati.

à 1973 – Schimbarea punctului de vedere psihiatric asupra homosexualismului

Implicatii: norme culturale , expectanta societatii si a valorilor sale , aspecte profesionale , diferente individuale si climatul politic.

NORMALITATEA

Conceptele teoretice si clinice referitoare la normalitate se incadreaza in patru categorii ( D.Offer si M.Sabshin)

1) Normalitate – Sanatate 3) Normalitate – Medie Statistica

2) Normalitate - Utopie 4) Normalitate - Proces

Normalitate – Sanatate

Abordarea traditionala a psihiatriei medicale ce se refera la sanatate si boala

Comportamentul este considerat normal cand nu exista manifestari psiho-patologice.

Lipsa semnelor si simptomelor indica Sanatatea.

In acest context sanatatea se refera la un status de functionare mai degraba rezonabil decat optimal .

Statistic – normalitatea ar fi pe o scara mult mai mare.

Normalitate – Utopie

Sigmund Freud – “ Un ego normal este precum normalitatea in general , adica o fictiune ideala “

Armonizarea elementelor aparatului mintal => functionare optima

Deziderat in psihanaliza , psihoterapie , psihologie.

Normalitate – Medie Statistica

Bazata pe principiul matematic al curbei – clopot

Mijlocul acesteia reprezinta normalitatea , in timp ce extremele reprezinta devianta

Principiu statistic - descrierea individului in termeni de evaluare generala si de scor total

Variabilitatea – este o notiune de grup si nu una individuala

àAplicata mai mult de psihologi

à La baza se afla teste , chestionare ->psihometrie

Normalitatea - Proces

Erik Erikson – concept asupra epigenezei dezvoltarii personalitatii si a celor 7 stadii esentiale de dezvoltare in atingerea functionalitatii matur –adulte

Psihanaliza si Normalitatea

Lipsa oricarui simptom + “to love and to work “ (Freud)

Functionalitatea autonoma a ego-ului (H.Hartmann)

(fara conflicte)

Normalitatea este abilitatea de a fi stapan in toate perioadele vietii :

Incredere VS neincredere

Incredere in sine VS rusine si indoiala

Initiativa VS vinovatie

Identitate VS confuzie de rol

Intimitate VS izolare ….etc

(Erike Erikson )

Putere de caracter , capacitatea de a stapani emotiile in conflict , capacitatea de a avea experiente placute si de iubire fara implicarea conflictelor (Melanie Klein )

Normalitatea este activitatea de a invata din experiente , de a fi flexibil si de adaptare la mediul inconjurator schimbator (L.Kubie )

Capacitatea de a dezvolta sentimente sociale si de a fi productiv , de mentinere a stimei de sine si de adaptare (Alfred Adler)

Normalitatea este capacitatea de a trai fara frica , vinovatie sau anxietate si de asumare a responsabilitatii propriilor actiuni (Otto Rank)

Fenomenologie si Normalitate

K.Jaspers – a studiat semne si simptome psihologice cu scopul de a intelege experienta interioara a pacientului.

Ascultand cu atentie pacientul , psihiatrul poate intra pentru moment in viata mintala a pacientului.

Intelegere fara presupuneri anterioare

Normalitatea – poate fi definita numai prin examinarea status-ului mintal al unei persoane in momente diferite si contexte diferite .

Normalitatea

W.Somerset Maugham :

“ Normalitatea este un ideal . Este o imagine pe care ne-o fabricam … dar sa o regasim la un singur om , este greu de presupus.

Boala psihica

“Obiect al medicinei “ + Atitudine sufleteasca traita subiectiv de bolnav.

Boala poate fi :

a) o anumita stare a corpului

b) o anumita interpretare a medicului

c)o anumita stare de constiinta a bolnavului

“ Istoria sanatatii “ si “istoria bolii “ sunt paralele cu istoria evolutiei

umanitatii si a civilizatiei.

Proces de dezorganizare a normalitatii psihice , dar si o dezorganizare a personalitatii (functiile psihice sunt instante structurale ale personalitatii)

Bolnavul psihic este o persoana desprinsa partial (nevroze , psihopatii)sau total (psihoze) de realitatea lumii. El este proiectat fie la periferia lumii (nevroze , psihopatii,sociopatii) sau intr-o lume a realitatii irationalului , o lume interioara , inchisa sau circumscrisa la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie , paranoia , melancolia)

Trecerea la notiunea de “ nebunie “ sau

“alienatie mintala “

K.Schneider – conceptul de “ boala mintala “ are o semnificatie strict medicala. Se considera ca atat

corpul cat si sufletul (psyche) pot fi atinse de boala.

Dar , in raport cu trupul “anomalia psihica “ isi pierde din conotatia de “stare morbida “ care se

refera in primul rand la procesele patologice cu substrat organic lezional , intrucat multe afectiuni

psihice nu sunt asociate cu nici un fel de modificari organice , somatice sau cerebrale.

K.Schneider :

Boala psihica are caracterul unei “imagini clinice “

Criteriile de atribuire a bolii sunt :

a) prezenta unor modificari organice somatice sau cerebrale

b) faptul de a nu se simti bine al pacientului , ce se traduce prin tulburari de ordin fiziologic

c) impresia de pericol care ameninta viata bolnavului

Singurul concept care poate desemna “boala “ in sfera psihiatriei

trebuie sa se raporteze la valorile psihologice ale fiintei umane -persoana.

Dimensiune clinico-psihiatrica + dimensiune culturala si sociala a personalitatii

“Nebunia “ lui Foucault

“Nebunia “ este expresia dezordinii irationalului , care se opune ordinii ratiunii , considerata a fi

intelepciunea sau normalitatea in raport cu anormalitatea

“Nebunul “ ca tip uman in sfera antropologiei ; un personaj uman in morala , religie , cultura , societate justitie , arta , exprimand tot ce “se opune “ ordinii naturale sau logicii , valorilor spirituale , normelor social juridice

≠de “cazul clinic “ , obiect al psihiatriei.

BOALA PSIHICA

Concept clinico – medical , cu urmatoarele aspecte:

a) o cauza care produce (etiologia)

b) o anumita forma de manifestare clinica , devine “ clasificabila “ intr-o anumita ordine a gandirii medicale (diagnosticul)

c) un anumit tip de evolutie clinica , expresie medicala a “psihobiografiei individului”(evolutia bolii)

d) anumite consecinte asupra structurii si dinamicii personalitatii bolnavului (prognosticul)

e) posibilitatea medicului de a actiona asupra evolutiei bolii cu anumite remedii, in scopul eliminarii sau atenuarii cauzelor care o produc , a restabilirii starii de echilibru psihic a personalitatii bolnavului (terapeutica)

f) adoptarea unor forme de reintegrare a bolnavilor psihic convalescenti sau a celor cu defecte postprocesuale , in grupul social , familie , scoala, profesiune (recuperare , resocializare )

g) instituirea unor metode de psihoprofilaxie vizand pastrarea starii de sanatate mintala si combaterea factorilor de risc morbigenetici. (igiena mintala )

Determinismul tulburarii functiilor psihice depaseste explicatia biologica pe care o poate furniza studiul creierului prin metodele stiintelor naturii

Constiinta Caracter Personalitate

ISTORICUL PSIHIATRIEI

Perioada prehipocratică

Ignoranţă şi superstiţii

Forţe supranaturale (pedeapsă sau recompensă)

Regele Saul – episoade maniaco-depresive

“Licantropia” – Nabucodonosor

Paricidul lui Oreste, epilepsia lui Hercule, accesele de violenţă ale lui Achile etc.

Templul lui Esculap – psihoterapie, kinetoterapie, meloterapie

Perioada hipocratică

Tulburările psihice = afecţiuni ale creierului (laicizare - competenţa medicilor)

Hippocrate – phrenitis = delir acut febril, melancholia – bila neagră, mania, delir hipocondriac, delir alcoolic, psihoza epileptică, isteria

Tratamente cu spânz, mătrăgună

Herophyl şi Erasistrat – medicina alexandrină

Perioada romană

Asclepiade – alienatio mentis = psihozele actuale

Celsius – insania = grup care include frenezia (mania), melancolia şi delirurile

Galen – creierul este sediul inteligenţei, afectivităţii, memoriei, activităţii; a studiat compresiunile, inflamaţiile şi traumatismele craniocerebrale.

Evul mediu

Popoarele arabe

Avicena – tratat despre melancolie

Ahmed Ibu Aljazzar – “Maladia amorului”

Europa

Obscurantism

“Demonomanii”

Persecuţii şi condamnări la moarte

Bedlam în Anglia

Petite Maison în Franţa

“Prost hrăniţi, acoperiţi cu zdrenţe, copleşiţi de lanţuri şi inele de fier, izolaţi în celule destinate altădată criminalilor, culcaţi pe paie putrede, respirând un aer infect, ei duceau o viaţă mizerabilă ” (Regis).

Bolnavii erau expuşi publicului

Perioada modernă

Ph. Pinel (1772) – reformă în asistenţa bolnavilor psihici

Esquirol – monomania, demenţa

Lasegue, Falret, Baillarger, Magnan

Griesinger

Babinski, Kandinski, Secenov, Korsacov

Perioada modernă

Kraepelin, Ribot, Charcot, Freud, Bleuler, Meynert, Wernicke, Kleist

Dezvoltarea psihiatriei în România

Perioada feudală – caracter caritabil; Matei Basarab – pravilele din 1652.

Mănastirile:

Căldăruşani, Schitul Balamuci, Mărcuţa în Muntenia

Schitul Madona Ducu în Oltenia

Neamţ, Golia în Moldova

Al. Şuţu, Al. Obreja – Bucureşti

Julien Lukaszewski, Al. Brăescu, Pastia

Spitalul Socola

1905

Al. Brăescu, C.I. Parhon, L. Ballif, P. Brânzei, T. Pirozynski, P. Boişteanu

Concepţii şi orientări în psihiatrie

-Ipoteza organogenetică (Griesinger)

-Ipoteza psihogenetică

-Organodinamismul

-Psihanaliza

-Fenomenologia

-Existenţialismul

-Psihosomatica

-Pavlovismul

-Psihiatria socială

-Psihiatria transculturală

-Antipsihiatria

Direcţii actuale în psihiatrie

-Direcţia clinico-nosologică

-Direcţia clinico-statistică

-Direcţia psihosocială

ISTORIC

Civilizatia antica

- Perioada prehipocratica – ideea de “posedare “ , explicatii divine , oracole , invocatii.

Sofocle si Euripide – “ tortura” trairilor psihice contradictorii.

Esculap – ceremonii religioase + masuri de igiena mintala , psihoterapie , kineziterapie.

- Hipocrate - boala psihica este boala creierului si trebuie tratata de medici.

- descrierea multor tablouri clinice.

Cultura romana

· Galenus – suportul cerebral al vietii spirituale

· Horatiu – “fericita nebunie a geniului “ – dimensiune spirituala , elaborata si eclectica.

· Titus Liviu – asumarea rolului social si a moralitatii (responsabilitate VS iresponsabilitate)

Altii

Asclepiade din Bitinia (80 a.H) – “ alienatio mentis “

Celsius (sec V a.H) “insania “ : frenezia , melancolia si delirul halucinator vesel sau trist.

Galen (150 d.H) – compasiunile , traumatismele si informatiile creierului sunt insotite de tulburari ale

proceselor gandirii.