Personalitatea Tulburările personalităţii

Personalitatea
Tulburările personalităţii

n Personalitatea – obiect de studiu pentru psihologie, fiziologie, pedagogie, sociologie, etică, drept.

n Problemă centrală a psihologiei: “nu există personalitate fără psihic şi cu atât mai puţin fără conştiinţă” (Leites)

n Cuvântul provine din latinescul “persona” şi înseamnă “masca actorului”.

n Personalitatea înseamnă dezvoltare continuă, perfecţionare, autodepăşire.

n Personalitatea – lung proces formativ

n Interacţiunea mai multor factori:

n Ereditari

n Particularităţi constituţionale şi psihofiziologice

n Educaţia

n Mediul socio – familial

n Experienţa de viaţă

După psihanalişti, personalitatea este alcătuită din:

n Id: sinele, inconştientul

n Ego: conştientul, eu – l

n Superego: supraeul, activitatea conştientă spirituală

Karl Leonhard:

n Profesor de psihiatrie la Universitatea Humbold, Berlin

n S- a ocupat de studierea personalităţii umane

n A scris “Personalităţi accentuate în viaţă şi literatură” – citează personaje din întreaga literatură universală.

Personalitatea:

n Este cea mai frumoasă şi convingătoare dovadă a evoluţiei materiei vii.

Saltul calitativ de la materia vie care reacţionează la materia vie care gândeşte şi ştie că gândeşte, care există şi ştie că există, care crează şi ştie acest lucru

Definiţia personalităţii:

n Totalitatea trăsăturilor emoţionale şi comportamentale care caracterizează o persoană aflată în condiţii existenţiale obişnuite

n Este relativ stabilă şi predictibilă

n Este rezultanta acţiunii temperamentului, caracterului, conştiinţei, intelectului, precum şi a altor funcţii cum sunt aptitudinile şi comportamentul.

Funcţiile de sinteză ale personalităţii

n Conştiinţa

n Temperamentul

n Caracterul

n Intelectul

n Comportamentul

n Aptitudinile

Conştiinţa:

n Procesul de reflectare a propriului “eu” (conştiinţa activităţii şi a continuităţii persoanei) şi a lumii înconjurătoare (locul, ambianţa, timpul, etc.)

Temperamentul:

n Reprezintă o componentă înnăscută, relativ stabilă a personalităţii, pe care se structurează caracterul

n Este un ansamblu de trăsături constituţionale în special neurovegetative, emoţionale şi reactive

Caracterul:

n Este un ansamblu de trăsături observabile, achiziţionate prin educaţie şi experienţă de viaţă

n Diferenţiază personalităţile între ele după criteriul atitudinii faţă de sine şi faţă de cei din jur

n Imprimă unei persoane o anumită manieră de comportament în relaţiile cu ceilalţi sau faţă de anumite obiecte

Intelectul:

n Capacitatea individului de a înţelege şi aprecia raporturile dintre el şi lumea înconjurătoare

Comportamentul:

n Strâns legat de caracter şi de intelect

n Sistem de relaţii în acţiune care determină atitudinea practică şi specifică a subiectului faţă de realitatea înconjurătoare.

Aptitudinile:

n Reprezintă însuşirile psihice şi fizice relativ stabile care permit omului să efectueze anumite forme de activitate.

n Combinarea originală a aptitudinilor, care asigură posibilitatea unei activităţi creatoare = Talent

n O formă mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor, manifestată prin activităţi creatoare de însemnătate istorică pentru viaţa societăţii = Geniul

Metodele de cercetare ale personalităţii:

n Observaţia

n Experimentul

n Testele şi chestionarele

n Analiza rezultatelor activităţii

n Biografia

n Observarea directă a conduitei, în condiţiile normale de viaţă şi activitate a individului – metoda cea mai eficientă

Mijloacele de apreciere a personalităţii:

n Observarea comportamentului în profesie sau la locul de joacă al copiilor

n Observarea mimicii, gesticii

n Observarea privirii

n Observarea intonaţiei

n Observarea vestimentaţiei

Întrebări referitoare la:

n Constanţa în viaţă, pasiuni, conştiinciozitate şi seriozitate

n Anumite înclinaţii şi tendinţe pentru ordine, dreptate, reuşită socială

n Modul de reacţie afectivă în diferite situaţii şi împrejurări

n Sinceritatea , simularea sau disimularea în atitudinile adoptate, etc.

Factorii formativi ai personalităţii

n Ereditatea

n Factorii socio – culturali

n Factorii de mediu

Ereditatea:

n Rol decisiv în determinarea diferenţelor de personalitate, pondere de 50 – 70%

n Implicaţiile factorilor eredo – constituţionali în producerea unor boli psihice:

n 9,3% din descendenţii părinţilor schizofreni devin şi ei schizofreni

n 23,4% din descendenţii părinţilor cu psihoză maniaco – depresivă dezvoltă o psihoză.

Factorii socio – culturali (rolul familiei şi şcolii în formarea personalităţii) :

n La nivel familial, posibilitatea de influenţare a dezvoltării este foarte mare

n Important: copil dorit de părinţi, relaţia mamă – copil, de calitatea ei depinde formarea personalităţii şi dezvoltarea sa ulterioară.

n Rupturile precoce ale relaţiei mamă – copil – grave tulburări ale personalităţii, boli psihosomatice, psihoze.

n Familia trebuie să ofere un climat psihoemoţional adecvat

n Rolul formativ al şcolii este complementar educaţiei intrafamiliale

n Şcoala va întări sistemul de motivaţii şi valori

n Profesiunea are rol formativ, în sensul împlinirii în profesie, pe lângă împlinirea familială.

Factorii de mediu:

n Cultura din care provine persoana şi împrejurările de viaţă – influenţează formarea personalităţii

n Evenimentele sociale şi situaţiile economico – financiare care pot afecta dezvoltarea personalităţii: război, calamităţi, criza economică, violenţa socială, imigraţia, intoleranţa, rasismul

Personalitate şi vulnerabilitate:

n Vulnerabilitatea – răspuns adaptativ insuficient sau neadecvat al persoanei, la solicitările psihice sau fizice obişnuite.

n Fiecare eveniment de viaţă – impact.

n Evenimentele de intensitate medie – primesc răspuns corespunzător.

n Dacă răspunsul nu este cel aşteptat, vulnerabilitatea persoanei este crescută, are “un prag de toleranţă “ mic – tulburări psihice şi comportamentale

Vulnerabilitatea – nivele:

n 1.biologico – genetică şi biochimică

n 2.psihologică

n 3.cognitivă

n 4.socială

Vulnerabilitatea biologico – genetică şi biochimică:

n Predispoziţie mai mare pentru o anumită boală determinată genetic sau prin neurotransiţători, neuromodulatori sau neurohormoni

– deficitul de serotonină creşte riscul depresiei, corelaţia între personalitatea schizotipală şi schizofrenie.

Vulnerabilitatea psihologică:

n Carenţe afective

n Dezechilibrul emoţional al familiei

n Deficienţe educative, atitudini educative extreme, excesiv de permisive sau foarte rigide, maltratarea copilului

n Evenimente de viaţă psiho – traumatizante

n Decesul unui părinte, părinţi divorţaţi

n Familii conflictuale datorită sărăciei, alcoolismului, rivalitate între soţi

Vulnerabilitatea cognitivă:

n Deficitul intelectual

n Supradotarea cognitivă – determină perturbări ale percepţiei propriei persoane (se vede mai bun, mai valoros, mai deştept şi aşteaptă neîntemeiat o anumită recunoaştere şi atitudine din partea celorlalţi)

Vulnerabilitatea socială:

n Subliniază rolul suportului social (colegi de muncă, familie, stare materială), al mediului şi evenimentelor de viaţă.

n Vulnerabilitatea aceluiaşi subiect este foarte marcată în copilărie, diminuează la vârsta adultă şi creşte din nou la bătrâneţe

n Vulnerabilitatea eredo – constituţională şi biochimică – creşte riscul apariţiei bolilor psihice şi psihosomatice

n Vulnerabilitatea datorată factorilor educaţionali – creşte riscul personalităţilor psihopatice

n Cauzele sociale pot duce la alienarea persoanei, cu ruperea de realitate

Tulburarea de personalitate:

n Deviaţie cantitativă în raport cu personalitatea considerată normală

n Trăsăturile care formează o personalitate patologică sunt inflexibile şi maladaptative, cauzând probleme în funcţionarea socială a persoanei respective.

n Sunt grupate în trei categorii care reunesc caracteristici clinice comune.

Clasificarea tulburărilor de personalitate:

Categoria A:

n Personalitatea paranoidă

n Personalitatea schizoidă

n Personalitatea schizotipală

Fac parte de obicei din familii cu încărcătură genetică, în special schizofrenie.

Clinic se caracterizează prin ciudăţenie, bizarerie, excentricitate

Categoria B:

n Personalitatea antisocială

n Personalitatea borderline

n Personalitatea histrionică

n Personalitatea narcisistă

Se asociază mai mult cu depresia, alcoolismul sau tulburările de somatizare.

Se caracterizează prin teatralism, instabilitate emoţională şi impulsivitate

Categoria C:

n Personalitatea obsesiv – compulsivă (anancastă)

n Personalitatea anxioasă (evitantă)

n Personalitatea dependentă

Caracteristic – nesiguranţă, anxietate

Personalitatea paranoidă:

n Grad înalt de suspiciune faţă de ceilalţi

n Sensibilitate excesivă la insulte pe care refuză să le ierte

n Ostilitate şi tendinţă la conflictualitate

n Suspectează pe cei din jur că ar dori să-l exploateze sau să-I producă anumite daune

n Este bănuitor în ceea ce priveşte loialitatea şi bunele intenţii ale partenerului, amicilor sau colegilor

n Nu face confidenţe

n Complimentele sau remarcile pozitive sunt interpretate ca încercări de a obţine ceva

n Tendinţa supraevaluării propriei importanţe

n Dacă o persoană îi oferă ajutorul, consideră că acest lucru de fapt îl critică şi îl desconsideră

Personalitatea schizoidă:

n Tendinţă la izolare şi relativ dezinteres faţă de lumea exterioară

n Contactele sociale şi afective se restrâng în favoarea unor activităţi solitare

n Viaţă imaginară destul de intensă dar bizară, cu preocupări filosofice, ştiinţifice şi teologice, idealism doctrinar

n Un anumit grad de pierdere al contactului cu realitatea

n Persoana pare timidă şi rece, indiferentă

n Indiferent faţă de activităţile plăcute, distractive, sau faţă de experienţele sexuale

n Evoluţia – nu foarte favorabilă, din cauza adaptării sociale din ce în ce mai reduse – desocializare – poate conduce spre depresie atipică şi tentative de suicid

n Agravarea trasăturilor bolii poate anunţa chiar debutul unei schizofrenii

Personalitatea schizotipală:

n Capacitate scăzută de a lega relaţii mai strânse cu ceilalţi, anxietate socială excesivă (datorată mai mult unor temeri paranoide, decât fobiei sociale)

n Comportament bizar şi excentric

n Prezintă idei de referinţă, convingeri ciudate cu influenţe paranormale (superstiţii, telepatie, clarviziuni)

n Poate fi convinsă că deţine un control magic asupra celorlalţi – direct, prin gândire sau indirect, prin intermediul unor obiecte în cadrul executării unor ritualuri

n Pot apare tulburări de percepţie, în special diferite iluzii corporale

n Răspunsurile pot fi cu conţinut abstract sau cu înţeles neobişnuit, fără a ajunge la incoerenţă

n Comportamentul este considerat excentric prin:

n Maniera de a se îmbrăca – obiecte de vestimentaţie care nu se potrivesc în ansamblu

n Gestica manierată

n Neglijarea convenienţelor sociale obişnuite

Personalitatea antisocială(“sociopatie”, “psihopatie”):

n Dispreţ total faţă de drepturile celorlalţi, pe care adesea le şi încalcă

n Manifestările încep din copilărie sau adolescenţă şi continuă în perioada adultă

n Impulsivitate, instabilitate, până la devianţă socială

n Nu se conformează normelor legale şi sociale

n Pot să acţioneze repetat împotriva legii, prezentând numeroase arestări

n Acţiunile antisociale se datorează şi unei impulsivităţi crescute, reacţii colerice de moment, fără elaborări mintale şi fără a ţine cont de consecinţele actului săvârşit

n Comit acte de violenţă corporală, inclusiv faţă de membrii familiei

n Pot fi agresivi şi faţă de propria persoană – automutilări (acte favorizate de o hipoestezie senzorială caracteristică)

n Scăderea instinctului de conservare – manifestă comportamente periculoase – viteză excesivă de conducere, eventual sub influenţa alcoolului, consum de droguri, practicarea unor “sporturi” riscante.

n Instabilitatea comportamentală se poate manifesta şi mai puţin grav d.p.d.v. legal, dar cu influenţe negative asupra vieţii cotidiene – abandonează locurile de muncă, părăseşte brusc domiciliul, îşi schimbă des rezidenţa

n Lipsă de responsabilitate pe plan financiar

n Nu se simt niciodată vinovaţi de necazurile provocate celorlalţi sau de situaţiile dificile, conflictuale, pe care le creează

n Răceală afectivă, imaturitate, reacţii disforice

n Evoluţia – marcată de:

n Acte de delicvenţă pedepsite prin lege (discernământ păstrat)

n Stări depresive majore cu tentative sau echivalenţe suicidare

n Supradozări de droguri, accidente, infecţii HIV (comportament sexual riscant)

n Conjugopatii care duc la destrămarea familiei

n Vagabondaj şi cerşetorie

Personalitatea “borderline”:

n Instabilitatea relaţiilor interpesonale, a propriei imagini despre sine

n Instabilitatea afectelor

n Impulsivitate crescută

n Sensibili faţă de circumstanţele exterioare

n Subiecţii experimentează o teamă excesivă de abandon, de rejecţie, neîncredere în sine

n Reacţionează cu furie chiar şi când se află în faţa unei situaţii justificate de separare, clar limitate în timp, sau a unor schimbări de plan

n Datorită sentimentului de abandon – adevărate crize de panică sau mânie, până la automutilări şi tentative sau echivalenţe suicidare

n Afectarea relaţiilor personale, prin tendinţa idealizării potenţialului lor încă de la primele întâlniri

n Solicită petrecerea unui timp prea îndelungat de la început

n Sunt împărtăşite multe detalii intime

n De la idealizare – trec foarte uşor la nemulţumire şi devalorizare, care se exprimă de multe ori dramatic

n Viaţa afectivă este marcată de sentimente de “vid interior”, dar şi de o reactivitate crescută a dispoziţiei, cu accese necontrolate de furie

Personalitatea histrionică:

n Labilitate emoţională excesivă

n Comportament direcţionat spre atragerea atenţiei (atitudini dramatice şi teatralism)

n Nu se simt confortabil dacă nu sunt în centrul atenţiei, “sufletul petrecerii”

n Solicită în mod continuu atenţia celor din jur, în caz contrar – crează scene dramatice

n Atitudini cu conotaţii sexuale nepotrivite, cu scop provocator şi seductiv – erotizarea raporturilor sociale (chiar şi în context profesional)

n În acelaşi timp, pot exista o serie de modificări sexuale – frigiditate, nimfomanie, homosexualism

n Aparenţa fizică prezintă mare importanţă – cheltuie energie şi bani pentru haine şi diverse accesorii

n Utilizează detaliile fizice şi vestimentare pentru a “vâna complimente”

n Manifestă o supărare exagerată faţă de un comentariu critic

n Discusul – expuneri dramatice, fară suport faptic, cu utilizarea de adjective, fabulaţii, producţii imaginare

n Sunt uşor sugestionabile – opiniile lor sunt uşor influenţate de alţii

n Consideră orice relaţie interpersonală, indiferent de contextul ei, mai intimă decât este, atitudine cu atât mai evident exprimată, cu cât este vorba despre o relaţie socială importantă.

Personalitatea narcisistă:

n Nevoia de a fi admirat, pattern de grandoare

n Lipsa empatiei

n Acordă multă importanţă propriei persoane

n Îşi supraestimează capacităţile şi realizările

n Devalorizare a acţiunilor şi contribuţiei celorlalţi

n Preocupaţi de fantezii referitoare la mari succese, putere, strălucire în societate, frumuseţe admirată de toată lumea şi iubiri ideale

n Se consideră persoane “speciale”, unice, superioare

n Caută relaţii cu persoane făcând parte din categorii sociale privilegiate

n Insistă ca în anumite situaţii să beneficieze de serviciile celor mai buni avocaţi, doctori, stilişti, instructori

n Nu pot aprecia meritele celorlalţi

n Nu manifestă empatie pentru problemele sau sentimentele celorlalţi

n Nu au răbdare şi nici interes să asculte problemele personale ale interlocutorilor

n Fac remarci nepotrivite, fiind indiferenţi faţă de anumite situaţii speciale în care se află celălalt

n Invidie faţă de realizările altora

n Comportament arogant, superior şi snob

Personalitatea evitantă (anxioasă):

n Sentiment de inferioritate, teamă şi insecuritate

n Inhibiţie socială

n Hipersensibilitate la evaluări negative din partea celorlalţi

n Evită orice implicare socială sau profesională care presupune relaţii interpersonale semnificative

n Se tem de critică, dezaprobare, rejecţie

n Reticenţă faţă de promovările profesionale

n Nu se implică în activităţi de grup

n Relaţiile intime sunt cu greu acceptate, din teama de a nu se expune şi de a fi ridiculizate

n Acceptă o relaţie numai când au siguranţa de a fi plăcuţi şi aprobaţi fără criticism

n În societate sunt tăcuţi, timizi, retraşi

n Participă rar la conversaţii din teama de a nu spune ceva nepotrivit

n Preferă un stil de viaţă simplu, cu rutină, fără expuneri la situaţii şi relaţii noi, din nevoia de siguranţă

n Comportamente compensatorii: sfidarea unor situaţii riscante – sporturi periculoase, sau înfruntarea unor situaţii redutabile

n Preferă prezenţa unei persoane contrafobice sau a unui obiect

Personalitatea dependentă:

n Tendinţa sistematică de a lăsa în mod pasiv pe altul să ia deciziile, importante sau minore

n Teama de abandon

n Atitudine de supunere pasivă

n Dificultăţi chiar şi în abordarea unor decizii zilnice, de rutină

n Solicită exces de asigurări şi avizări din partea celorlalţi

n Îl urmează în totalitate pe celălalt, care îşi va asuma responsabilitatea pentru toate domeniile vieţii

n Dependenţa se manifestă de obicei faţă de unul dintre părinţi sau soţi, se datorează unei importante lipse a încrederii în sine, în propria judecată şi abilităţi

n Pot accepta anumite lucruri agreate de celălalt chiar dacă lor le sunt neplăcute

n Nu îşi exprimă preferinţele, pentru a nu-şi pierde suportul

n Aceste persoane, în consecinţă, pot fi expuse deseori abuzurilor verbale, fizice sau sexuale.

n În momentul sfârşirii unei relaţii, prin despărţire, moarte, persoana “dependentă” caută rapid pe altcineva care să-i asigure suportul necesar

n Se ataşează uneori nediscriminativ şi în mare grabă de altă persoană, datorită convingerii că nu ar putea funcţiona în afara unei relaţii strânse

Personalitatea obsesiv – compulsivă(anancastă):

n Preocupare faţă de ordine, detalii, perfecţionism, verificare, scrupulozitate, încăpăţânare, rigiditate

n Încearcă să deţină controlul asupra activităţii zilnice

n Acordă o prea mare atenţie detaliilor nesemnificative, regulilor, procedurilor, listelor – cu epuizarea activităţii până la obţinerea esenţialului

n Timpul este risipit şi problemele importante mereu amânate

n Perfecţionismul şi standardele de performanţă autoimpuse determină disfuncţionalitate

n Sunt atât de preocupaţi de verificarea fiecărui detaliu al unui proiect, indiferent cât de bun, încât acesta riscă să nu fie îndeplinit niciodată

n Sunt devotaţi muncii, profesiei

n Neglijează activităţile plăcute şi petrecerea timpului cu prietenii

n Chiar şi atunci când îşi acordă scurte vacanţe timpul nu este irosit, luându-şi întotdeauna cu ei şi “ceva de lucru”

n Activitatea de recreere este considerată o sarcină foarte serioasă – totul trebuie să fie performant şi perfect

n Manifestă conştiinciozitate, scrupulozitate şi inflexibilitate şi faţă de valori morale şi etice

n Manifestă tendinţa de a păstra orice fel de obiect, chiar dacă acesta nu prezintă o “valoare sentimentală” – motivaţia – acel obiect poate fi cândva util (se supără dacă îi sunt aruncate, face eforturi pentru a le recupera)

n Acceptă cu dificultate să delege pe cineva pentru unele activităţi sau să lucreze cu alte persoane – condiţionează respectarea exactă a detaliilor planului lor de activitate

n În domeniul financiar – aceeaşi scrupulozitate a planificării banilor – care nu trebuie irosiţi, ci păstraţi, pentru eventuale “catastrofe”

Epidemiologie:

n Există puţine informaţii despre frecvenţa tulburărilor de personalitate

n Personalitatea de tip antisocial – prevalenţa pe durata vieţii între 2,1 – 3,3%, rate mai mari la persoanele între 25 – 44 ani decât peste această vârstă – studii facute pe anameză, constatări paradoxale – vârstnicii ar trebui să aibă aceeaşi prevalenţă

Etiologie:

n Se ştie puţin despre factorii răspunzători de variaţiile normale ale personalităţii – cunoştinţele despre cauzele tulburărilor de personalitate sunt incomplete.

n Există mai multe informaţii despre tulburarea personalităţii de tip antisocial

n Cauze genetice

n Tipuri constituţionale

n Relaţia cu bolile psihice

n Teorii psihologice

n Studii ale influenţelor din copilărie asupra dezvoltării personalităţii

Cauzele genetice:

n Există unele dovezi că personalitatea normală este parţial moştenită

n Mai puţine dovezi ale contribuţiei genetice în tulburările de personalitate

n Posibil tulburarea de personalitate de tip schizotipal este înrudită genetic cu schizofrenia sau are propria bază genetică?

Organizarea tratamentului:

n Oamenii nu pot să-şi schimbe firea, pot însă să modifice situaţiile

n Terapia constă în ajutarea persoanei să găsească un mod de viaţă care să creeze mai puţine conflicte cu caracterul său.

n Evaluarea completă este primul pas în organizarea tratamentului

n Informaţia obţinută de la persoane independente – deosebit de importantă

n Obiectivele tratamentului, deşi modeste, necesită timp pentru a le atinge

n Medicaţia ocupă un loc restrâns în tratament – anxiolitice şi tranchilizante în situaţii stresante neobişnuite, pe perioade scurte

n Tratament cu normotimizante

n Psihoterapia – tineri – dificultăţi în formarea relaţiilor, nesiguri asupra direcţiei lor în viata

n Supravegherea şi susţinerea aduc beneficii

n Urmărim susţinerea posibilităţii de a dezvolta părţile bune ale personalităţii

n Este esenţială crearea unei relaţii de încredere – pacientul să poată vorbi deschis şi să înveţe din greşelile sale. Pacientul va avea cu certitudine perioade de recul – terapeutul va evita să sugereze nereuşita. Progresul va putea fi realizat prein paşi mici, prin care pacientul se va apropia de o adaptare satisfăcătoare.